Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

5 Consideraţii cu privire la relaţia juridică între... 289
pentru executarea obligaţiilor contractuale” (art. 1519 – Răspunderea
pentru fapta terţilor); debitorul răspunde contractual faţă de creditorul
său pentru faptele terţelor persoane pe care le-a introdus sau antrenat
în executarea contractului 5 ;
c. existenţa unei răspunderi delictuale între persoanele care nu
sunt legate în mod direct printr-un contract, adică între părţile extreme
ale grupului. În cazul în care un terţ intervine într-un raport
contractual şi cauzează un prejudiciu vreuneia dintre părţi, acesta îşi
angajează răspunderea sa pe temeiul art. 998 Cod civil 6 ;
d. existenţa acţiunilor directe contractuale. Din păcate, legea
crează o legătură între persoane, care nu sunt legate în mod direct,
doar în anumite cazuri particulare, cum ar fi mandantul contra
submandatarului.
2. LIMITELE RELATIVITĂŢII
Potrivit adagiului latin res inter alios acta aliis neque nocere,
neque prodesse potest, convenţiile încheiate între anumite persoane nu
pot nici să vatăme şi nici să profite altor persoane.
Extinderea efectelor obligatorii ale contractelor asupra terţilor
poate avea loc în mod direct, adică terţii vor putea profita în nume
propriu, efectiv de anumite drepturi conferite de contract. Această
situaţie trebuie distinsă de un alt fenomen, acela al opozabilităţii, în
care terţii vor putea profita în mod indirect de legătura contractuală
existentă între părţile contractului: terţii vor putea invoca contractul,
pentru a-şi întemeia anumite pretenţii sau vor putea opune contractul,
pentru a respinge anumite pretenţii.
Prin extinderea efectelor obligatorii, avem în vedere acele
situaţii în care efectele se produc direct asupra unor persoane care nu
5 L. POP, Tratat de drept civil. Obligaţiile, vol. II (Contractul), ..., p.
701; I. DELEANU, Părţile şi Terţii. Relativitatea şi Opozabilitatea efectelor
juridice, ..., p. 47.
6 Cu privire la condiţiile răspunderii civile delictuale, a se vedea C.
JUGASTRU, Drept civil. Obligaţiile, Edit. „Argonaut”, Cluj-Napoca, 2007,
p. 131 şi urm.