Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

3 Managementul conflictelor 93
şi minimizării celor negative, negociind şi promovând schimbările
necesare. După S. P. Robbins, o asemenea abordare sugerează că sunt
situaţii în care managerii pot provoca schimbarea printr-o strategie de
stimulare a conflictelor, printr-o relaţie de stări de genul celeia din fig. 2.
Fig. 2. Supravieţuirea organizaţiei prin stimularea conflictelor 2 .
Fără a risca generalizări forţate, pentru stările conflictuale din
organizaţii, inclusiv cele din România, există trei perspective de
percepţie şi gestionare asupra conflictelor. Dacă ar fi să sintetizăm
cele trei perspective, constatăm că ele au trăsăturile din fig. 3.
Fig. 3. Trei perspective de percepere a conflictelor din organizaţii.
Cele trei perspective dobândesc o relevanţă deosebită pentru
înţelegerea mecanismelor de abordare a conflictelor, dar şi pentru
evaluarea strategiilor potrivite pentru soluţionarea lor.
Prin urmare, abordările teoretice au evoluat în timp, remarcânduse
un transfer de preocupări, de la cauzele generatoare ale conflictului la
modul de abordare a acestuia într-o manieră cât mai constructivă.
În concluzie, conflictele din organizaţiile contemporane nu se
reduc la elemente fundamental distructive, ci pot constituii un
barometru pentru starea de sănătate a managementului care le
gestionează.
2
S. P. ROBBINS, Management Organizational Conflict: A
Nontraditional Approach, Prentice-Hall, Englewood Cliffs, New Jersey,
1974, p. 20.