Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

126 Emil Pop 6
sale culturale 6 , îşi are justificarea în faptul că, cultura este activitatea prin
care spiritul uman se produce şi se reproduce pe sine, prin care omul
conştientizează ansamblul existenţei sale şi îşi structurează acţiunea sa,
în conformitate cu valorile reieşite din această conştientizare.
Considerăm, de aceea, că funcţia civilizatoare şi funcţia de
conştientizare presupun de la sine funcţia educativă-formativă a culturii,
funcţie care, după cum vom vedea, se împleteşte cu, şi se exercită prin
celelalte funcţii culturale, rolul ei esenţial, care este acela de modelare a
personalităţii, stimulând în cadrul acestui proces tocmai capacitatea de
afirmare creatoare a personalităţii. În acelaşi timp, educaţia prin
cultură, care trebuie distinsă de educaţia culturală (cultivarea omului),
care nu este decât un preambul necesar al acesteia, este, tocmai din
motivele arătate, o educaţie în spiritul acţiunii.
Formarea continuă de specialitate, pe baza unei culturi generale
armonios constituite, în cadrul unei munci permeabile şi catalizatoare
pentru un asemenea proces, dovedeşte că întreaga cultură, izvorâtă din
activitatea creatoare a oamenilor şi direcţionată către stimularea
acestei activităţi, este structurată pe un fundament etic; valorile ei,
atunci când nu sunt etice prin excelenţă, au sau implică cel puţin unele
aspecte etice. Dealtfel, funcţia educativ-formativă a culturii nici nu
poate fi concepută în afara acţiunii etice, moralizatoare pe care o
exercită cultura. De aceea, orice fapt de cultură este, poate fi
interpretat în cadrul societăţii ca un act de moralitate, de afirmare a
valorilor etice ale personalităţii, de promovare a umanului.
Creativitatea culturală nu poate fi nici independentă de valorile etice,
nici îndreptată împotriva lor – dar ea, în acelaşi timp, implică o
direcţionare a noilor valori culturale împotriva acelor valori etice care
se dovedesc perimate, după cum implică atitudinea fermă de
condamnare a actelor imorale.
Fundamentând teoria socio-dinamică a culturii, Abraham Moles
arăta că nu numai cultura trebuie să acţioneze asupra omului, ci,
concomitent, şi omul trebuie să acţioneze asupra culturii, prin
controlul asupra mijloacelor ei de difuzare, astfel încât creaţia
culturală să păstreze permanent un sens etic, să servească într-adevăr
6 Vezi Achim MIHU, Antropologie culturală, Partea a 8-a (Tipurile de
personalităţi culturale), Edit. „Napoca Star”, Cluj-Napoca, 1999.