Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

84 Aurel Teodor Codoban 4
odată cu evoluţia acestor instituţii, deci înaintea tiparului. E adevărat că
se generalizează consecutiv generalizării instituţiei occidentale a
învăţământului modern şi, desigur, în sinergie cu prezenţa tiparului 4 :
masa cititorilor tăcuţi devine o masă critică, adică o masă cu adevărat
importantă abia între sec. 17 şi 18. Dar adevărata lectură tăcută, „lectura
rapidă”, cea făcută exclusiv din privire, în care nici măcar corzile vocale
nu se mai mişcă imperceptibil, este consecinţa destul de recentă a
învăţării acestor procedee speciale. Chiar dacă a fost una din condiţiile
necesare, tiparul nu a fost niciodată condiţia suficientă a lecturii tăcute
şi, implicit, a cărţii ca mass media.
Dealtfel, în pofida cantităţii şi difuzării, care fac din ea
instrumentul eficient al unei comunicări de masă şi un suport adecvat
al memoriei colective, nici cartea tipărită nu are, în sine, toate
calităţile de azi ale mass media. Îi lipseşte în primul rând
instantaneitatea sau suprapunerea momentelor producere-consum, mai
precis scurtul timp scurs între producerea mesajului şi consumul lui.
În al doilea rând, îi lipseşte relativa simultaneitate, respectiv
concomitenţa consumării produsului media de către masa de receptori.
Ca instituţie semiotică, învăţământul modern are însă tocmai rolul de a
stabili regulile comunicării culturale, condiţiile de transmitere a
tradiţiei, de aducere a trecutului în prezent şi asigurare a continuităţii
culturii, compatibilă cu acest tip de mediu asigurat de scrierea
fonetică. În acest fel, el anulează retoric distanţa dintre momentul
trecut al producerii mesajului cultural şi momentul actual al
consumului lui şi produce un efect retoric de instantaneizare a
consumului, în sensul în care face din populaţia şcolară receptorii unor
mesaje care par să nu fie afectate de timp. Pentru că învăţământul
occidental modern nu poate rezolva imensa întârziere a mesajelor
culturale care vin din trecut, el declară comunicarea culturală în afara
timpului sau o consideră sub specie aeternitatis.
Graţie, apoi, programelor şcolare el introduce o anumită
sincronizare sau simultaneizare a consumului, atât de necesară pentru
statutul de mass media, pentru că obligă mase relativ mici, dar
semnificative la dimensiunea naţiunilor moderne, la consumul unor
4 Vezi: Elspeth JAJDELSKA, Silent Reading and the Birth of the
Narrator, University of Toronto Press, Toronto, 2007.