Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

5 Excelenţa: necesitate, posibilitate şi realitate... 21
marilor demnitari de stat. 2. Prin excelenţă = în cel mai înalt grad; mai ales,
cu deosebire, eminamente.” În acelaşi dicţionar, se scrie că excelent înseamnă
„care excelează, deosebit, admirabil, minunat, excepţional de bun.”
Le Petit Larousse – Dictionnaire encyclopedique (1995) spune
că excelent înseamnă: 1. Caracter excelent al ceva, perfecţiune,
premiul acordat celui mai bun elev din clasă. Prin excelenţă = cel mai
înalt punct. 2. Scris cu o Majusculă = Titlu acordat în special
ambasadorilor şi miniştrilor ca modalitate de adresare. Excelenţa
voastră, Excelenţa sa.” Violeta Năstăsescu traduce termenul englez
excellence prin „desăvârşire, calitate superioară, conducere de înaltă
calitate/competenţă.” 6
Aşa cum înţelegem noi lucrurile, excelenţa priveşte omul,
oamenii, societatea omenească, diferit de comunităţi umane,
economia, ştiinţa, cultura, viaţa sub aspectul (din punctul de vedere al
calităţii acestora, şi anume rangul, gradul sau nivelul cel mai înalt al
calităţii: cel mai înalt nivel posibil al profesionalismului (cel mai înalt
nivel al managementului, al activităţilor de organizare, de conducere,
cel mai înalt nivel calitativ al rezultatelor, al performanţelor pe care
actorii economici, managerii, cercetătorii, oamenii şcolii de toate
gradele le obţin şi înregistrează. La cele spuse, adăugăm nivelul
cultural, starea sănătăţii şi, în ultimă instanţă,calitatea vieţii, măsurată
prin standardul de trai material şi spiritual, stilul de viaţă şi alţi
indicatori.
Asumându-ne un anumit risc, îndrăznim să spunem că excelenţa
poate şi ar trebui să fie privită şi înţeleasă ca fiind: a) o formă de
manifestare a mişcării în universul economio-social, cultural,
ştiinţific, tehnico-tehnologic şi, nu în ultimă instanţă, în interiorul
megasistemului ecoeconomic; b) un ansamblu de acţiuni, procese ce
au loc începând de la fiinţa umană (individul) – excelentul – şi
continuând cu cele mai diferite structuri, organizaţii/comunităţi umane
de muncă şi viaţă; c) o ţintă viitoare, care ca stare – mişcare
ascendentă care depăşeşte considerabil „binele” care este şi rămâne
duşmanul excelentului.
6 Violeta NĂSTĂSESCU, Dicţionar economic englez-român; românenglez,
Edit. „Niculescu”, Bucureşti, 2007.