Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

192 Ioan Trenca, Dragoş Păun 14
ca ponderea cea mai însemnată din profit să fie realizată din
activităţile de investment banking. Schwarz (2003) a rezumat în mod
competent starea curentă a Deutsche Bank: „[...] în timp ce încerca săşi
lărgească orizonturile, de fapt şi le-a micşorat; devenind globală, a
încetat de a mai fi activă pe plan local” 13 .
2. Internaţionalizarea moderată. Băncile cu strategii moderate
de internaţionalizare consideră internaţionalizarea drept o activitate de
sprijin pentru organizarea totală a băncii. Ele îşi dezvoltă o reţea
externă de filiale şi activităţi bancare în principalele centre financiare
şi economice; achiziţionarea şi stabilirea altor activităţi internaţionale
bancare constituie o reacţie la activităţile de internaţionalizare a altor
bănci, în mod special a băncilor cu strategii de internaţionalizare
accelerată. În faza finală, restructurarea este necesară pentru a
consolida profitabilitatea bancară (Graficul 2).
Graficul 2. Modelul strategiei de internaţonalizare moderată.
Băncile cu o dezvoltare stabilă a activităţilor de
internaţionalizare tind să-şi mărească considerabil, în timp, gradul de
internaţionalizare. Şi în cazul acestei strategii, prima etapă, A, este
reprezentată de înfiinţarea unei reţele de filiale, păstrând nivelul
13 F. SCHWARZ, Die Deutsche Bank. Riese auf tönernen Füßen,
Campus Verlag, 2003, p.78.