Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

9 Cauze şi efecte ale crizei economice actuale... 143
economică; f) se crează un mediu economic şi social atractiv pentru
stabilizarea forţei de muncă, se reduce procesul de migrare şi se
manifestă un ataşament real faţă de emanciparea mediului economic
şi social comunitar şi naţional; g) se rezolvă un conflict social
secular, prin repoziţionarea muncii în producţia şi repartiţia socială,
munca devine un partener real în repartiţia profitului, prin calitatea
sa de „capital uman” şi factor esenţial în toate momentele procesului
de reproducţie socială; h) relaţiile între capitalurile comunitare, ca
sumă a celor naţionale, se întăresc prin interesele comune în
realizarea proiectelor de mare complexitate, fapt ce defineşte mai
bine complexul economic şi politic integrat şi capacitatea de
convergenţă în mediul de afaceri internaţional etc.; i) constituirea
părţii din capital ce revine salariaţilor, pe o durată de 5–10 ani,
înseamnă o acumulare substanţială de capital, care va asigura o
creştere economică anuală de 7,3% în toate ţările comunitare şi va
rezolva prin investiţii utilizarea mai deplină a forţei de muncă, cu
toate aspectele pozitive în plan economic şi social; j) reglementările
se extind şi în plan monetar-financiar pentru frânarea mişcărilor
speculative de capital, cu efecte destabilizatoare în economia
comunitară, promovând forme noi de implicare a instituţiilor
financiare internaţionale, respectiv crearea unor instituţii în spaţiul
comunitar, în concordanţă cu nevoile economiei comunitare; l)
marile corporaţii sunt masiv prezente în domeniul producţiei de
armament şi echipament militar, deosebit de profitabil şi întreţin,
stimulează stările conflictuale în diferite zone geografice, produc o
risipă imensă de resurse, cheltuieli inutile din partea statelor
naţionale, în dauna programelor de protecţie socială, a emancipării în
domeniul educaţiei, culturii, sănătăţii populaţiei şi a echilibrului
ecologic planetar.
Structurile economice, sociale şi politice europene
contemporane poartă amprenta „totalitarismului” societăţilor
transnaţionale, care promovează o schimbare continuă a raportului
de forţe, o destabilizare complexă, fapt ce se regăseşte şi în evoluţia
politicii comunitare, iar subordonarea acesteia pune în pericol
procesele fundamentale ale construcţiei europene. Liberalismul
excesiv promovat ca „doctrină comunitară” este împărtăşit de
„multinaţionale”, ca armă de „protecţie” a poziţiilor lor dominante,