Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

13 Marketing – teorie şi practică social-economică 225
teorii şi idei provenind dintr-o varietate de discipline ce au un
fundament teoretic mai amplu integrându-se într-o interpretare
holistică, care să poată fi aplicată în practică” 35 .
Analizând „statutul marketingului”, se ajunge la concluzia
negativă că marketingul este „un ghiveci” de idei „împrumutate” de la
alte discipline, dar, dacă gândim pozitiv, marketingul se bazează pe
principiul simplu conform căruia oferta este legată de cerere 36 .
Marketingul „se transformă tot mai mult într-o ştiinţă
analitică, unde trebuie folosite logica, analiza sistematică a datelor şi
cercetarea sofisticată a pieţii”, faţă de „marketingul în anii 1950 şi
1960 când era practicat ca un fel de artă, doar de cei dotaţi cu
creativitate, intuiţie şi inspiraţie” 37 .
Legăturile de interdependenţă ale marketingului cu alte ştiinţe,
eterogenitatea proceselor şi fenomenelor economico-sociale ce
conturează aria sa de cercetare şi aplicare constituie cadrul pentru ca
această tânără ştiinţă economică, structural-operaţională să se
manifeste ca o ştiinţă multidisciplinară, bine fundamentată teoretic,
cu caracter deschis, care-i asigură şi universalitatea 38 .
3. PREZENTUL ŞI PERSPECTIVELE MARKETINGULUI
3.1. Marketingul la început de mileniu trei
Marketingul s-a impus ca unul din factorii importanţi ce au
contribuit la obţinerea de performanţe deosebite de către firmele de
succes din ţările dezvoltate, un catalizator al creşterii economice în
perioada postbelică şi mai ales în ultimele două decenii ale
secolului al XX-lea.
35 M. J. BAKER, op. cit., p. 10.
36 Ibidem, p. 26.
37 M. McDONALD, Marketing strategic, Edit. „Codex”, Bucureşti,
1998, p. 18.
38
S. STANCIU, Bazele generale ale marketingului, Editor
Universitatea Bucureşti, 2003, p. 17.