Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

246 Sebastian Spinei 4
gouvernement 11 , care relevă neîncrederea şi chiar ostilitatea sa în
privinţa avocaţilor. În consecinţă, deşi a restabilit profesia de avocat, a
aşezat-o sub controlul statului, încredinţând Procurorului general
prerogativa de a numi Decanul şi membrii Consiliului Ordinului.
Rusia Sovietică a repetat, în primii ani de existenţă, experimentul
Revoluţiei Franceze – abolind profesia, calificându-i pe foştii avocaţi ca
„persoane fără profesie determinată” şi permiţând oricărui cetăţean care
a împlint optsprezece ani să compară în calitate de apărător (decretele
din 8 şi 10 octombrie 1918). În foarte scurt timp însă sunt organizate
Colegiile de apărători, angajaţi ai statului (decretul din 23 noiembrie
1918) – recunoscându-se prin această măsură de parţială restauraţie
utilitatea socială a funcţiunii de asistenţă juridică profesională 12 .
La configurarea dimensiunii profesiei şi la recunoaşterea faptului
că în lipsa acesteia o societate nu poate funcţiona au contribuit, fără
îndoială, reprezentanţii ei iluştri 13 : Raymond Poincaré 14 , Alexandre
Millerand 15 , Charles Demolombe 16 sau Portalis 17 în Franţa; preşedinţii
11 Fraza era integrată în următorul context: Mon Cousin, je reçois un
projet de décret sur les avocats. Il n’y a rien qui donne au grand juge les
moyens de les contenir. J’aime mieux ne rien faire que de m’ôter (a înlătura,
a lipsi – preciz.ns., SS) les moyens de prendre des mesures contre ce tas de
bavards, artisans de révolutions, et qui ne sont inspirés presque tous que par
le crime et par la corruption. Tant que j’aurai l’épée au côté, je ne signerai
jamais un décret aussi absurde. Je veux qu’on puisse ... etc. (Correspondance
militaire de Napoléon I er , pe http://www.stratisc.org/N_3_5.html).
12 A se vedea P. CALAMANDREI, op. cit., p. 43.
13 Trebuie amintită figura legendară a lui Saint Yves (Sant’Ivo, Santo
Ivo), considerat, în multe ţări din Vestul Europei, patronul şi protectorul
profesiilor juridice, dar în special al avocaturii. Yves Hélory (1253–1303),
breton de origine, teolog şi jurist, călugăr franciscan, canonizat în 1347 de
Papa Clement al VI-lea, este evocat ca model de integritate, rectitudine şi
generozitate, ocrotitor şi apărător al celor umili . Despre el se spunea:
advocatus erat, sed non latro, res mirabilis populo (sau, în altă variantă,
Sanctus Ivo erat Brito, advocatus et non latro, res miranda populo).
14 1860–1934, avocat şi om politic, în mai multe rânduri prim-ministru
al Franţei, preşedinte între 1913 şi 1920.
15 Etienne Alexandre Millerand (1859–1943), politician socialist.
Prim-ministru al Franţei şi apoi preşedinte (1920–1924).