Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

154 Călina Jugastru 10
Pretium doloris
Durerea şi suferinţele fizice sau psihice pot fi determinate de
stimuli externi (lovituri, arsuri, înţepături), de procese patologice
(infecţii, fracturi, inflamaţii) ori de perturbări funcţionale, pe fondul
unor tuburări anxioase sau depresive 28 . Durerile fizice sunt experienţe
senzoriale dezagreabile, însoţite, în majoritatea cazurilor, de suferinţe
psihice. De exemplu, persoanele care conştientizează starea de paralizie
sau de orbire şi încearcă să îşi proiecteze o perspectivă de viaţă parcurg
traume psihice deosebite, pe lângă durerile fizice inerente. Chiar dacă
durerile sunt mai intense pe un fond psihologic fragil, rolul determinant
revine faptului juridic ilicit care este sursa prejudiciului 29 .
În literatură, se susţine că durerea fizică este un fenomen care poate
fi măsurat 30 . Dealtfel, indemnizarea suferinţelor fizice şi psihice poate
avea un rol deloc neglijabil în procesul de vindecare. Preţul durerii sau
pretium doloris semnifică pentru vicitimă recunoaşterea socială a răului
care i s-a provocat şi îi oferă satisfacţia recunoaşterii pretenţiilor.
Evaluarea preţului durerii aparţine judecătorului. Chiar în
absenţa unor criterii sau baremuri consacrate legislativ, evaluarea
trebuie să ţină seama de un complex de factori şi, evident, de opinia
cadrelor medicale. Cel puţin două repere devin operaţionale: estimarea
suferinţelor în baza unor date ştiinţifice prestabilite şi interpretarea
acestora într-o manieră personalizată, în funcţie de situaţia victimei.
Este oportună efectuarea unor expetize medico-legale care să descrie
durerile, natura investigaţiilor necesare, durata timpului de refacere,
numărul leziunilor. Natura şi intensitatea durerilor sunt diferit
resimţite, de fiecare persoană, în funcţie de vârstă, starea de sănătate,
echilibrul psihic, precum şi în raport de alte circumstanţe existenţiale
– natura activităţii profesionale, izolarea, apartenenţa etnică ş.a.
28 Ibidem, p. 156.
29 În cazul accidentelor, de pildă, suferinţele psihice sunt considerate
sindrom subiectiv post-traumatic (Y. LAMBERT-FAIVRE, op. cit., p. 201).
30 M. BOAR, op. cit., p. 158–159. Autorul menţionează că în practica medicolegală
din anumite ţări se foloseşte un aparat care determină gradul de intensitate a
durerii, atunci când durerea este încă prezentă. Există şi baremuri care, în funcţie de
leziunile constatate, permit medicului legist să aprecieze intensitatea suferinţelor
fizice chiar şi ulterior încetării senzaţiilor dureroase.