Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „G

166 Silviu G. Totelecan 4
împletirea localului cu globalul face din noi nişte spectatori pasivi, cu
apetit tot mai scăzut pentru acţiune socială şi implicare în cotidian.
La început de nou mileniu, România, ca de altfel şi majoritatea
celorlalte ţări candidate (CC13), vedea aderarea la UE ca soluţie
salvatoare pentru îmbunătăţirea nivelului de trai al propriilor cetăţeni 2 .
Un procent de 70% dintre românii intervievaţi în 2001 aveau o
imagine pozitivă faţă de UE (media în CC13 era de 52%, iar în EU15
de 42%), percepând aderarea ca: modalitate de constituire a unui viitor
mai bun pentru tineri, posibilitate de a călători liber oriunde în
Uniune, garant al păcii durabile etc. Se credea că, odată cu dobândirea
statutului de membru UE, vine de la sine dreptul de a munci/studia în
orice ţară, de a te muta oriunde şi oricând, de a avea acces la sistemele
sociale şi de sănătate de pe întreg cuprinsul UE. Uniunea era văzută ca
sursă a prosperităţii şi garant al bogăţiei.
În proporţie covârşitoare opţiunea românilor era aceea de a
deveni membri UE, situându-ne pe prima poziţie între cele 13 ţări
candidate, cu 85% (media în CC13 fiind de 65% în anul 2001); 50%
dintre cei intervievaţi considerau că vor beneficia de avantaje
personale de pe urma aderării (în speţă cei care vorbesc limbi străine
şi tinerii 3 ), dezavantajaţi fiind vârstnicii şi cei care nu cunosc o limbă
2 Dintr-o listă cu 14 categorii de bunuri ce ar putea fi deţinute de
membri unei gospodării (i.e. TV color, maşină de spălat haine, casă/
apartament, aparat foto, telefon mobil, echipament HI-FI, „video recorder”,
cuptor cu microunde, PC, acces la internet, maşină de spălat vase, cameră
video, autoturism, a doua casă sau casă/apartament de vacanţă) pe eşantionul
respondenţilor din România a rezultat o medie de 3,6 bunuri. Această valoare
ne plasa pe ultimul loc în cadrul celor 13 ţări candidate, sub Turcia cu 5,1
bunuri deţinute într-o gospodărie de membrii săi sau Bulgaria cu 4,1; media
pe CC13 a fost de 5,3, la extrema superioară situându-se Cipru cu 8,1 urmată
de Slovenia cu 8,0 (COMISIA EUROPEANĂ – SECTORUL DE
ANALIZĂ A OPINIEI PUBLICE, Eurobarometrul ţărilor candidate la
Uniunea Europeană – CCEB, 2001, vol. 1, p. 10–11).
3 De remarcat faptul că doar în eşantionul respondenţilor din România şi
Bulgaria au fost identificate aceste grupuri sociale ca fiind cele mai avantajate/
dezavantajate. În celelalte 11 ţări, respondenţii au menţionat categorii mai puţin
„vagi” de beneficiari (e.g. „Large businesses” – Cipru, Letonia, Polonia,
Turcia; „Professionals” – Republica Cehă, Ungaria, Malta, Slovacia, Slovenia;