Gacovic Od romanskog stanovnistva do Rumuna Timocana (VII-XVI vek) knjiga III (1)

402 Slavoljub Gacović
Puscariu, S. Dragomir (cžrora li s-a adžugat savantul german E. Gavillscheg)
ce au considerat ca zona Timocului a constituit unul dintre cele trei nuclee
unde s-a format limba roménd si deci locurile de acolo apartin ariei
etnogenezei romanesti, idee la care de altfel subscriem intrutotul, in viziunea
noastrš Dunirea aflindu-se inspre mijlocul partii europene in care s-au
format si au trčit necontenit ca „oameni ai paméntului”, generatiile de
roméni ce ne-au precedat. Mentiondm preliminar cš, din acest punct de
vedere,' teza de doctorat, in prima sa parte, aproape O treime, aduce
demonstratii si concluzii deosebit de convingžtoare.
Cercetari aprofundate in planul realitatilor istorice privind zona de la
etapa finala a lumii romane pand inspre zorile modernitatii, sunt putine si de
valoare cu totul inegald, mai ales in ceea ce priveste tema aleasi de
doctorand. Tarziu, spre debutul celui de-al doilea ržzboi mondial,
colaboratorul lui N. Torga la Facultatea de profil a Universitatii bucurestene,
N. A. Constantinescu a alcatuit citeva studii si chiar si o carte, ,,Chestiunea
timoceana” despre realitatile antice si medievale, fard o consistentd stiintifica
deosebiti. Aceeasi apreciere o putem face si despre monografia lui Th. N.
Trapcea, ,Romanii dintre Timoc si Morava. Contributiuni la istoria
romanilor din Peninsula Balcanic”. Dupa decenii de ticere impusd in mare
masurd de autorititi, unele contributii privind romanizarea si mai apoi
romanitatea orientala/roménitatea din dreapta Dunarii a constituit obiectul
unor investigatii ale unor invatati precum H. Mihdescu, A. Tanasoca si S.
Brezeanu, ultimii adunéndu-si, de altfel, rezultatele cercetdrilor lor in douš
importante carti in care insa problema timocenilor nu si-a gisit o tratare
distinctd mai ampld, asa cum nu si-a gasit nici in monografia lui Silviu
Dragomir, ,,Vlahii din nordul Peninsulei Balcanice in evul mediu”,
consacratd mai cu seamž problematicii legate de partile occidentale ale
Peninsulei.
in aceste conditii, apreciem in primul rand semnificatia deosebitš a
tezei de doctorat prezentatd spre sustinere. Autorul a fšcut un larg apel la
surse istorice edite (inedite nu stim dacž si céte existš) din cele mai diverse,
parcurgAnd exhaustiv marile colectii de documente publicate la Bucuresti,
Belgrad, Sofia sau in alte centre europene, cu texte originale si/sau numai
traduceri in diverse limbi, imbrštisand o perioadi de timp mai mult decat
milenari. A identificat si a utilizat si o serie de surse publicate in afara
colectiilor, in principal in publicatii aparute in spatiul exiugoslav, dar si in
alte parti.
A consultat numeroase lucršri de specialitate, multe fiind aparute in
spatiul romanesc, nord-danubian, privind tema aleasa si care evident i-au
fost accesibile.
A rezultat, agadar, lucrarea naintatd acum spre analizž si sustinere.
Aceasta are o structurd complexa. La inceput, dupš o prefatd, autorul
Romanizacija i romansko stanovni§tvo Timocke zone (I-XVI vek) 403
usureaza accesul lectorului prin cele doud sectiuni de prescurtari ale surselor
si a literaturii folosite, carora li se adaugž apoi o prezentare analitici a
principalelor izvoare si o prezentare, de asemenea sumara si criticd a ceea ce
autorul a considerat a fi fost cercetirile predecesorilor, sérace, de altfel, asa
cum am mai spus pand acum.
in introducere, se arata cž in acord cu cel care i-a indrumat lucrarea,
perioada de cercetare se intinde de la romanizare, respectiv ultimele veacuri
de existentd a statului roman si pina spre finele secolului XIV, atunci cand
in zonš s-au instalat turcii otomani (in unele cazuri autorul ajunge pand spre
mijlocul secolului XVI pentru ¢a a utilizat documente extrem de importante,
emanind de la celebrii sultani Mahomed Cuceritorul sau Soliman
Magnificul). Apoi precizeaza spatiul avut in atentie, subliniind cša „in
perioada de la sosirea romanilor si venirea turcilor, zona Timocului a suferit
multe impšrtiri administrative”, pe care, pe scurt (mai revine asupra acestei
probleme si pe parcursul capitolelor componente) le enumerd pentru
perioada Imperiului roman, acelui bizantin, a statului bulgar etc. Aici, de
asemenea, subliniazi clar ideea sa ci s-a format o populatie romanicš,
devenita mai apoi romanš si cž deci contrar afirmatiilor unanime ale celor de
la Sofia sau de la Belgrad, roménii timoceni sunt autohtoni in locurile lor,
stramosii acestora fiind anteriori in raport cu stabilirea slavilor in zond,
respectiv aparitia sarbilor, respectiv bulgarilor.
in continuare, lucrarea a fost structuratd pe un numžr dc cinci
capitole, cuprinzand fiecare uné numdr variabil de subcapitole. Capitolele
sunt structurate in mare masuré pe criteriul cronologic, bornele despirtitoare
fiind invazia triburilor germanice, asezarea triburilor slave, respectiv
realitatile istorice ale statelor slave medievale si incheindus-se cu stabilirea
turcilor otomani in spatiul timocean, in ultimul deceniu al secolului al XIVlea.
Chiar din primul capitol, autorul subliniazi, in forme concrete,
modul in care s-a realizat romanizarea populatiei din zon# prin instrumente
care, din multe puncte de vedere, au fost identice sau asemanitoare cu cele
din imediata apropiere, din partea stangš a Dunrii.
Dupš cum se stie, in conditii complexe, spre finele veacului trei,
impšratul Aurelian a creat, in dreapta Duni i
ingloba si zona Timocului, unde elementelor romanice de acolo, nu stim cat
de numeroase, li s-au addugat si altele, militari si civili veniti din nordul
Dunšrii. Intentia marturisitd si credem noi in buna seama si realizatd a
autorului a fost de a argumenta existenta si continuitatea romanilor deveniti
romani in spatiul zonei Timocului. E de remarcat faptul c& el a facut apel la
izvoare din cele mai diverse, precum izvoare arheologice,
osteoantropologice, precum si la cele scrise, respectiv izvoare literare, sarace
ca numir, izvoare epigrafice si numismatice, etnologice si lingvistice.
i, o noud provincie Dacia, care ·