Gacovic Od romanskog stanovnistva do Rumuna Timocana (VII-XVI vek) knjiga III (1)

406 Slavoljub Gacović
Romanizacija i romansko stanovnistvo Timocke zone (I-XVI vek) 407
In exemplarul predat existž destule greseli de exprimare, prezentare:
nume de persoane, formulšri stilistice, gramaticale etc. care se datoreazi
probabil celui care |-a ajutat in elaborarea variantei romanesti si celui care a
introdus textul si care se cer neapšrat corectate, respectiv indreptate. Ele sunt
supšrštoare nu o datž, dar cred cž nu modificš continutul stiintific al lucržrii
elaborate.
Masiva lucrare, de peste 800 de pagini, cu caractere marunte, are, in
egalž mžsurž, caracter de pionerat si se constituie nu o datž intr-un demers
interdisciplinar. Autorul a realizat in fapt o amplž sintezi a unui trecut
complex. Puteau sa fie chiar douž, daca nu trei teze de doctorat. Credem cš
avem in fatž o operž despre fratii nostri roméni din drerapta Dunžrii alcžtuitš
de un istoric ajuns la o deplinš maturitate profesionalš, incununénd, intr-un
am:jme fel si vasta bibliografie de pand acuma, insumand mai multe carti si
studii.
Lucrarea, In egala mžisurš originala si amplu documentat3, intruneste
pe deplin cerintele necesare pentru obtinerea titlului stiintific si credem cž se
f:onstituie intr-o reusita istoriografici deosebitd, intr-o problema ce
mtergsgazfi, in egald masurd, pe roméni si pe vecinii nostri din imediata
proximitate.
Ne pronuntim fšrš rezerve pentru acordarea titlului stintific de
doctor, prin parcurgea treptelor legale corespunzžtoare.
REFERAT
Prof. univ. dr. Gheorghe Zbuchea
privind lucrarea ,Romanii timoceni de la romanizare la inceputurile
turcocrafiei”, prezentati de d-1 Slavoliub Gacović drept tezš pentru
obtinerea titlului de doctor in istorie, sub conducerea stiinfificš a
colegului profesor Gheorghe Zbuchea, la Facultatea de istorie a
Universititii din Bucuresti.
. Lucrarea de fatd, ordonatid in cinci capitole, cu o lungš parte
introductiva si cu o alta finalš adunind concluziile si bibliografia, toate
insuménd la un loc 806 p., este nu Guar masivž, dar si foarte ambitioass, atat
prin intentia exprimata de titlu, ct si prin metoda. La aceastd din urmi
coordonati a tezei se remarci incercarea, in cea mai mare parte reusits, de a
folosi toate categoriile de surse si componentele lor in sprijinul demonstratiei
propuse. Adicž, precum se vede in lucrare, e greu sž se constate ce anume ar
lipsi din informatia literard anticd, din sursele cartografice, dintre izvoarele
epigrafice sau din rezultatele cercetarilor lingvistice, precum si din
documentatia arheologica. Constatarea exprimata aici rezultš atdt din textul
in sine al tezei, cat si din examinarea bibliografiei uriage de gisit la finele
Iucrarii (p.759-803), copios intrebuintate si citate pe parcursul lucrarii.
Chiar dacš interesul unei asemenea teze este la prima vedere de
interes regional, se poate spune cž ea raspunde unor chestiuni care in de
intreaga romanitate balcanici in contextul evolutiei populatiilor din intregul
imperiu roman pana dincolo de marginile lui. De aceea, poate cž o astfel de
tezd ar fi meritat exprimarea Intr-o limba de circulatie universald. Aceastd
solutie ar fi avut un rezultat favorabil si pe mésura efortului exceptional al
autorului. Ea ar fi dus totodatš la evitarea unor stingicii datorate mai ales
specificului fonetic al limbilor slave care modifici onomastica si toponimia
greco-romana mult mai mult decit o fac limbi romanice de felul romanei.
Riméanand insi, prin formatia lingvistici scolara si universitard sud-slava a
autorului si a traducitorului care l-a ajutat, la transpunerea in roméneste a
textului, forma transcrisi a tezei este una, sa-i spunem, rugoasž, mai ales la
unele transpuneri ale numelor antice. Un singur exemplu este suficient
pentru a avea infelegerea cuvenitd pentru acest fenomen: in partea
introductiva, dupš care de fapt situatia se repetd invariabil, ne intalnim, ca la
p. 34, cu autorul antic Fest (!?). aceasta pentru c4, zambind putin, trebuie sš.
spunem cž3 editiile slave de autori antici ii fac autorului i traducitorului sžšu
festa: in realitate este vorba despfe Festus, asa cum Valent de la p. 125 si din
alte locuri va trebui citit Valens (impdratul), iar Marc Terentiu de la p. 33,
Marcus Terentius etc.
Asa cum rezultd din cele de mai sus, lucrarea a fost previzuta cu un
fel de preambul de respiratie largd, unde dupi prefata si abrevieri (judicios
impirtite, ca si bibliografia de la urmž, in surse si alte lucrari) sunt expuse
consideratiile introductive ale autorului. Cititorul gaseste acolo destul de clar
exprimat scopul lucrarii, in ideea de a urmžri procesul romanizarii triburilor
din centrul Balcanilor si rezultatele acestuia pšnž la sosirea turcilor de la
sfarsitul secolului al XIV-lea, ajungdnd in unele cazuri pani la secolul al
XVI-lea inclusiv. Ar fi de precizat aici mai clar originea termenului ,,vlahi”,
care din context apare atribuit unei epoci mai timpurii decat este cazul in
realitate.
Sumarul principalelor izvoare de la p. 33-47 are, dincolo de cele
notate ceva mai sus, calitatea de a fi aproape exhaustiv, comentariile
autorului fiind obiective §i decente. Mai departe, am notat ca foarte bune
repertoriul si consideratiile privind cercetdrile de pani de curand in domeniu,
inclusiv aspectele critice notate de doctorand la acest paragraf (p. 49-80).
De aici mai departe, substanta lucrarii capštš un titlu specific, care
apare ca un subtitlu al tezei: „De la cetiteni romani la „natiune” a epocii
evului mediu”. De aici incolo se aliniazi capitolele numerotate de la I la IV.