Gacovic Od romanskog stanovnistva do Rumuna Timocana (VII-XVI vek) knjiga III (1)

412 Slavoljub Gacović
continuitatea si densitatea populatiei romanice/roméne” (p. 730) in regiunea
Timocului.
Concluziile tezei de doctorat ofera posibilitatea lui Slavoljub
Gacović ca la sfirsitul demersului stiintific asupra roménilor timoceni sa
sublinieze aportul armatei romane si a activitétii economice la romanizarea
populatiei autohtone din Moesia, evolutia relatiilor care s-au stabilit de-a
lungul secolelor intre populatia romana si barbari finalizate prin „aparitia
unui nou popor denumit sermisianii, care sunt numiti in izvoarele istorice
Blachii ac pastores romanorum” (p. 739).
In final autorul considerd cž in cursul timpului ,,populatia romanica
din aceste teritorii, ca §i in alte locuri din Peninsula Balcanica, este denumita
viahi, ceea ce evident nu reprezintd o categorie sociald, ci o entitate
romanica” (p. 747).
La sfarsitul lucrarii este adaugati o bogata listd cu Izvoarele si
Literatura folosita in prezentarea cercetarii, care di masura gradului inalt in
care doctorandul isi stapaneste tema.
Consider, in urma lecturii atente a lucrdrii de doctorat a lui
Slavoljub Gacović cž aceasta reprezinta o contributie stiintifica imoprtanta la
mai buna cunoagtere a istoriei romanilor timoceni.
Observatiile de amanunt, care se pot face pe marginea lucrarii, sunt
nesemnificative fatš de contributia stiintificd pe care autorul tezei dc
doctorat a daruit-o istoriografiei.
Lucrarea de doctorat a lui Slavoljub Gacovi¢ recomandi un istoric
de vocatie; ea raspunde exigentelor cerete ca, pe baza ei, sš i se confere
autorului titlul stiintific de doctor in istorie.
REFERAT
Bucuresti, 15.04.2007.
Prof. univ. dr. Constantin Burac
Lucrarea de doctorat a domnului Slavoliub Gacovic dedicatš
„Romšnilor timoceni de la romanizare la inceputurile Turcocratiei” este, o
spun de la bun inceput, o reusitd remarcabild. O bibliografie impecabila, o
eruditie marturisitd si de bogatele note care merg pana in detalii geografice si
prosopografice te cuceresc atunci c4nd esti om al cercetarii, iar firul analizei
istorice este coerent dand pregnanta ideilor autorului, in primul rind celei ce
sustine continuitatea valahd in spatiul cuprins intre Dundre, Morava si
Nisava, acolo unde slavii nu au alterat fundamental structura etnicš antica si
medievala.
Romanizacija i romansko stanovnistvo Timocke zone (I-XVI vek) 413
M-a interesat in mod special partea a IV-a tezei, analizand rastimpul
scurs Intre venirea slavilor si venirea turcilor otomani, cu schitarea istoriei
unei zone fundamentale a spatiului nord-balcanic, un ,triplex confinium”
sirbo-bulgaro-roméanesc. De acest spatiu se leagd istoria Vidinului,
„Bundyn” de unde ,jiesise” un Glad, poate sud-slavul Gladimir, potrivit lui
Anonymus si unde era botezat Ahtum, ,.secundum ritum Greacorum” cum ne
relateazi ,,Vita Gerardi”; era acelasi loc, unde, probabil, Dan I fusese ucis de
tarul Ivan Sisman, dupd cum tot acolo Drigosestii din Maramures si
Moldova participaserš la campania maghiarš angevinž contra tarului Ivan
Sratimir; era acelasi loc, in fine, unde se pšstreazi traditia actiunii unui
„Karavlah Radul”, ctitor la Lopusnea- era Radu cel Mare a cžrui contributie
ctitoriceascž in acest spatiu a fost cercetatd de George Bals in 1911, si unde
rudele sale logoftul Staicu sau pércilabul Gherghina erau amintiti drept
ctitori.
Extrem de pretioase sunt semnalžrile autorului legate de monumentele
medievale din acest spatiu, putin cunoscute cercetitorilor roméni. Dacš
pentru icoanele de piatrd de la Pogorevac ii sugerez autorului sž cerceteze
din nou vechiul studiu al lui Parvan despre o imagine mariala similard —
probabil din secolul VII — descoperitd in Dobrogea de Sud, pentru
importantul monument de la Donja Kamenica- care, precizez, este de la
inceputul celui de al doilea sfert al secolului al XIV-lca — cred cš ar fi
binevenite apropierile tipologide de prima biserica domneascž de la Curtea
de Arges (Arges I) din secolul al XIII-lea si de grupul format din bisericile
Sf. Petru si Pavel din Nicopole si Sf. Nicolae din Sapareva Banja cercetate si
de mine cu ani buni in urm; acelasi lucru se poate face pentru grupul de
biserici monumente de secolul XIV-lea (Haiducka, Vodenica, Manastir,
Ribnica) cu monumentele similare din zona severineani. Opresc aici
sugestiile mele pe marginea valoroasei lucržri a domnului Gacovig, rugandul
ca, in cazul in care isi va publica teza- lucru care se impune, cred, cu tarie, si
elimine sintagme de felul „religie catolica” sau „ortodoxa” (in fapt confesiuni
ale religiei crestine) si si revadd numele de personalitati istorice puse
in acord cu traditia locului.
Pentru meritele sale recomand calduros ca aceasta teza sž fie treapta
ultim3 spre acordarea titlului academic de doctor in stiinte istorice.
Academiceanul prof. dr.
Razvan Theodorescu