Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

Activitatea în exil (Germania)
97
Voci din Exil
Refugiat în Germania după lovitura lui Ion Antonescu
împotriva Mişcării Legionare din 21-23 ianuarie 1941, a fost
închis în lagărul de la Buchenwald, până în 1944.
În exil, G. Racoveanu a dus o susţinută activitate publicistică şi
asociativă, pe două planuri: unul creştin - ortodox şi ecumenic
-, altul de combatere a comunismului ateu instalat în România
ocupată de ruşi după cel de-al Doilea Război mondial.
Pe plan creştin
Personalitatea teologică a lui G. Racoveanu este complexă: e la
curent cu cele mai noi studii teologice, dar în acelaşi timp
citeşte şi preţuieşte pe Sfinţii Părinţi 17 şi monahismul în
general (începuse chiar să scrie un Pateric românesc 18). Se află
în dialog cu catolicii, dar apără Ortodoxia atunci când aceasta
este atacată 19.
Teolog serios şi bun cunoscător al eclesiologiei ortodoxe,
Racoveanu l-a considerat şi susţinut de la început pe
Mitropolitul Visarion Puiu ca şi « conducător spiritual al
Napoca 19982), cap. "Biserica Română Unită între cele două Războaie
Mondiale", II. "Biserici" şi "Biserică": Curente mai înalte.
17
Situaţia de exilat în Occident îl face, în plus, să profite din plin şi
de valoroasele ediţii Occidentale ale operelor patristice.
18
Cf. Msgr. O. Bârlea, în: Cuvântul în Exil, nr. 58-59, Martie-Aprilie
1967.
19
În anii 1966-1967 poartă o lungă polemică teologică pe marginea
primatului papal cu Monseniorul greco-catolic Aloisiu L. Tăutu (Roma);
acesta din urmă scrie în revista „Bună Vestire” (Roma), iar Racoveanu în
„Cuvântul în Exil” (Munchen).