Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
se spune undeva. Şi cred că eu sînt fiinţa care percepe în felul acesta
viaţa.
Aş putea, probabil, să vă spun mult mai multe, dar nu ştiu
dacă reuşesc să fiu exact pe linia a ceea ce doriţi dumneavoastră să
aflaţi.
S.: Aş avea o primă întrebare, plecînd de la ceea ce ne-aţi spus pînă
acum. A existat de-a lungul carierei dumneavoastră – mă refer la
cariera literară – un om, în special un profesor sau scriitor, care să
vă fi marcat într-un anumit fel sau să vă fi influenţat destinul literar?
P.P.: Da, este vorba de Corneliu Crăciun, acel profesor, scriitor,
dirigintele meu, care m-a luat de mînă ca pe un copil şi m-a învăţat
să trec strada. M-a marcat mult. A fost o şcoală pentru mine…
Colaborăm şi astăzi. Culmea, astăzi eu sînt editorul lui şi e bine să fie
aşa. Pe undeva cred că dl. profesor spunea în una din întîlnirile
noastre recente că asta pentru profesor înseamnă foarte mult…, să
vadă că unul dintre elevii lui a reuşit în viaţă, mai ales că în zilele
noastre foarte multă lume este învăţată să se plîngă.
S. Deoarece nu mai avem întrebări legate de biografie, să trecem la
a doua secţiune, din punctul meu de vedere, probabil, cea mai
importantă, o secţiune dedicată, să-i spunem, ideologiei. Şi de ce o
consider importantă, pentru că noi, şi mă refer la generaţia mea, ne
confruntăm cu un fenomen destul de interesant. Am fost formaţi ani
de zile, poate prea mulţi ani, în spiritul receptării unei poezii
tradiţionaliste, cel puţin ca formă, şi am făcut foarte mulţi dintre noi
următoarea greşeală: am considerat ca POEZIE poezia în stil
coşbucian sau poezia lui Goga, poezia bazată exclusiv pe sentimente,
construită atent, cu măiestrie, cu rimă, cu ritm şi poeziile moderne,
postmoderne… au devenit pentru noi nişte „monştri din dulap”, în
principal ceva mai greu de digerat, atît sub aspectul formei cît şi sub
aspectul conţinutului şi poate de aceea am înfiinţat în cadrul
întîlnirilor o astfel de secţiune unde am cerut tuturor invitaţilor
noştri să ne expună cît mai pe larg ideile estetice. Cu alte cuvinte,
am întrebat pe fiecare poet de ce scrie poezie, de ce scrie poezie în
felul în care o scrie? Să ne explice oarecum mecanismele de
funcţionare ale poeziei, lucru pe care îl consider extrem de util şi
pentru următoarea şi ultima etapă, cea în care ne aplecăm asupra
textului propriu-zis şi în care comentăm poeziile. Consider aşadar,
232