Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

85
Voci din Exil
difuzată de Maria Mailat, cealaltă de mine.
Am primit răspunsuri care nu au putut apărea. Atunci - ar fi fost
o bombă. Discutam despre realitate virtuală, despre chesoanele de
izolare senzorială, despre homosexualitate, despre moarte şi
sinucideri, despre reînvierea tribalismului în societatea modernă,
despre imaginar şi violenţă, despre violenţa mimetică, cu René
Girard, Michel Maffesoli etc.
Al doilea proiect era o carte despre literatura exilului românesc.
Am avut scurte sau mai lungi schimburi epistolare cu Ştefan Baciu,
cu Leonid Mămăligă, cu Virgil Ierunca (de la Budapesta, desigur, nu
din ţară). Din pricina corespondenţei pe care am întreţinut-o cu unii
scriitori, a cărţilor acestora pe care le ceream şi le primeam (pe unele,
altele fiindu-mi confiscate la graniţele ungureşti sau româneşti), în
urma micilor scandaluri pe care declaraţiile mele de protest le
produceau în interiorul strîmtei lumi scriitoriceşti din România,
infiltrată de informatori şi puricată de agenţii Serviciiilor III şi V ale
Securităţii, nu am putut duce pînă la capăt adunarea şi cercetarea
materialului bibliografic. Apoi am plecat şi avînd alte prioritaţi, am
abandonat acest drum.
De aceea îl înţeleg perfect şi îl invidiez prieteneşte pe
(dispărutul ?!) Marian Popa, care, mai înţelept şi mai tenace ca mine,
a găsit calea cea bună pentru a evita ca proiectul său să fie blocat de
activişti sau securişti imbecili, care se mai şi declarau sau se mai
declară patrioţi. Istoria literaturii lui Marian Popa a apărut la timpul
potrivit, dar este ignorată sau tratată cu condescendenţă, dacă nu
chiar demascată ca operă a unui informator al Securităţii. Cîtă
superficialitatea şi prostie pripită! Am fi putut, împreună, noi doi, să
scriem cartea care să dea seama cît mai aproape de esenţe, de
realitatea culturală, socială şi valorică a lumii prin care am trecut.
Partea de sociologia şi estetica receptării ar fi fost de scris încă. Dar
datele se află în cărţile publicate şi cine va şti să le citească cu folos,
va afla lucruri pe care va trebui să le ştie despre sine cultura română.
Cornel Nistea: Afirmi undeva că după 1990 ai redescoperit
România în compania etnologului francez Claude Karnoouh. Ai
putea fi mai explicit?
Dan Culcer: Am călătorit cu Claude Karnoouh prin
România în februarie 1990 pe un lung traiect, de la Oradea, prin