Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

Traduttttore-Tradiittore?
MARINA ŢVETAIEVA
După versurile Marinei Ţvetaieva tălmăcite de Aurel Covaci şi Ion
Covaci, în culegerea Poezii, cu o prefaţă de A.E. Baconsky (Editura
Univers, Bucureşti, 1970), a fost publicat şi volumul Proză, tradus de Janina
Ianosi, prefaţă şi tabel cronologic de Ion Ianoşi (Editura Minerva, Bucureşti,
Biblioteca pentru toţi, 1986).
Acea primă ediţie românească a scrierilor în proză ale Ţvetaievei a
folosit texte incluse în volumul al doilea din Opere în două volume
(Moscova, „Hudojestvennaia literatura”, 1980), prioritar din secţiunea
„Proză autobiografică”, suplimentată cu fragmente dintr-un studiu şi câteva
scrisori ale autoarei. Unele scrieri au fost reproduse în respectiva ediţie
rusească în mod trunchiat şi cu titluri modificate.
Aflându-ne în posesia ulterioarelor ediţii ruseşti mai adecvate,
inclusiv în privinţa părţii lor de proză, am reluat lucrul în vederea unei ediţii
unitare îmbogăţite. Am renunţat la adaosurile – oricum fragmentare – de
altă natură, cu caracter exegetic ori epistolar, în favoarea exclusivă a prozei
memorialistice, publicate în anii treizeci ai secolului trecut, din timpul
exilului parizian. Am omis răzleţele texte din anii douăzeci, mai puţin
semnificative, pentru a ne concentra asupra principalului răstimp în care
Ţvetaieva s-a dedicat prozei.
Dintre textele acestei perioade am renunţat la ampla Povestire
despre Sonecika, ultima lucrare în proză a autoarei, scrisă în anii 1937 şi
1938, până la obţinerea aprobării revenirii în Rusia. Acest „cântec de
131