Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
Eu cred că este timpul, şi cred că voi toţi cei care puteţi să
renunţaţi la calculator, la jocurile pe calculator, la alte plăceri
tinereşti pentru a fi acum aici, cîteva minute sau cîteva ore, cred că
voi aveţi puterea să ştiţi dacă merită să citeşti un poem sau nu merită.
S.: Aţi făcut o distincţie – aţi spus poezie „uşoară”, la un moment
dat. asta lasă de înţeles că ar exista şi o poezie „grea”. Înţelegeţi
poezia „uşoară” ca fiind în mod programatic uşoară, sau ca poezie
de început?
P.P.: Programatic. Absolut. Pentru că sînt poeţi ajunşi la zece
volume care încă mai scriu poezie uşoară pentru a se face înţeleşi
publicului care nu este pe placul meu, personal. Altul poate aşa
percepe realitatea. Eu nu scriu pentru public, eu scriu pentru mine, eu
scriu pentru că trebuie să scriu, scriu pentru că, poate, e o
psihoterapie.
S.: Asta mi se pare cea mai importantă idee şi e o idee care am
desprins-o cam de la toată lumea. Personal sînt perfect de acord cu
ea, pentru că dacă nu ar fi un fel de psihoterapie, scrisul, după
părerea mea, nu are rost, ar da în comercialism şi cred că de asta
acuzaţi poeţii „uşori”, nu? De un comercialism, nu de altceva.
P.P.: Absolut.
S.: Însă nu vreau să cădem în cealaltă extremă, discutînd despre
poezia grea. Aceasta este o poezie care pur şi simplu aşa se naşte, să
înţeleg, nu? Nu este complicată artificial, aşa cum cealaltă este
simplificată artificial.
P.P.: Da. Cred că cel mai bun poem este poemul scris dintr-o
respiraţie, asupra căruia revii peste trei, patru, cinci, zece ani şi nu
schimbi nimic. Asta se întîmplă foarte rar. De obicei pot să spun ce
fac eu şi din discuţiile cu alţi scriitori, aproape toţi procedează la fel.
Eu scriu zilnic, dar nu public tot. Revin după un an asupra a ceea ce
am scris şi lucrez pe text, acolo unde este cazul. Robert Şerban de la
Timişoara spunea ceva de genul acesta: dacă Paulina Popa ar avea o
fabrică de whisky ar fi cel mai distilat whisky, pentru că îşi lucrează
atît de mult şi textele, încît… Eu lucrez asupra textelor, acolo unde
este cazul, repet, nu asupra tuturor, pentru că lucrînd prea mult
asupra lor mi-e teamă să nu se piardă frumuseţea aceea iniţială. Poate
am scris un poem sub o stare pe care o trăiţi voi. Or eu acum nu mai
trăiesc starea respectivă şi atunci probabil dintr-un poem de dragoste,
234