Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
lebădă”, potrivit formulei sale, reconstituia o altă perioadă din trecutul ei,
una de cumplite încercări (anul războiului civil 1919), luminată doar de
prietenia cu actriţa Sofia Evghenievna Holliday (Sonia, Sonecika) şi cu alţi
actori ai vremii. Prin natura şi extensiunea sa, această scriere va trebui
tradusă şi editată de sine stătător.
Am reţinut, în schimb, celelalte scrieri memorialistice ale
emigrantei din anii treizeci, completându-le pe cele traduse anterior. Astfel,
pe lângă acelea, la rândul lor substanţial îmbunătăţite, sunt incluse în
volumul de faţă Charlottenburg, Mundirul, Cununa de lauri; Casa de pe
străduţa Pimen Bătrânul; Kirillovnele; Chinezul; Puşkin şi Pugaciov.
Adaosurile aproape dublează proza memorialistică din ediţia anterioară.
Am folosit pentru ansamblul textelor de faţă două volume ruseşti,
ambele îngrijite de eminenta cercetătoare şi editoare a operei Marinei
Ţvetaieva, Anna Aleksandrovna Saakianţ: Proza (Moscova,
„Sovremennik”, 1989) şi „Moscovei, plecăciune” (Moscova, „Moskovski'
Raboci'”, 1989), culegerea din urmă rezervând prozei doar o parte a ei.
După o „autobiografie” a Ţvetaievei înseşi, intitulată În loc de
Introducere şi preluată din volumul Rilke – Ţvetaieva – Pasternak Roman
epistolar 1926 (traducere din germană şi rusă de Janina Ianoşi, adaptarea
comentariilor şi note de Ion Ianoşi, Ideea Europeană, 2006), am optat pentru
ordonarea tematică a povestirilor propriu-zise în şase secţiuni (respectând,
în limita posibilităţilor, şi cronologia): tatăl, Ivan Ţvetaiev, şi muzeul lui (I);
mama, Maria Meyn-Ţvetaieva, şi moştenirea ei muzicală (II); bunicul prin
alianţă Dmitri Ilovaiski, tatăl primei soţii a lui Ivan Ţvetaiev (III);
personaje, întâmplări, fantezii din copilăria Marinei (IV); două episoade din
viaţa emigraţiei ei pariziene (V); rememorarea ataşamentului ei faţă de
Puşkin, poezia şi proza acestuia (VI).
Scrierile au fost traduse după originalul rusesc – cu excepţia a trei
texte scurte despre tată şi muzeul lui (I), elaborate în franceză, dar publicate
doar în traducere rusă, efectuată de fiica ei, Ariadna Efron. (Tentativele
noastre de a găsi, la Paris, publicarea în originalul francez au rămas fără
rezultat. Se pare că ele nici n-au fost editate vreodată în franceză.) N-am
putut renunţa la ele din cauza rememorării segmentului central din
activitatea prodigioasă a tatălui – drept care am apelat la variantele prezente
în toate ediţiile ruseşti.
Oricum, pilonii artistici ai memorialisticii Ţvetaievei rămân
scrierile ruseşti, precum Mama şi muzica, Povestea mamei, Casa de pe
străduţa Pimen Bătrânul, Kirillovnele, Turnul cu iederă, Dracul, Puşkin al
meu, Puşkin şi Pugaciov.
Marina Ţvetaieva se distinge printr-o scriitură accentuat personală,
nu numai în poezie, dar şi în proză. Este vorba de stilistica ei nervoasă,
132