Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
apoi vor fi hrană pentru peşti.
Am stat în pământ cu viermii şi nu mi-a fost frică
Am vazut copii ascunşi în spatele îngerilor şi mi s-a facut frig în
pasărea din cap.
Am vrut sa ştiţi ca dincolo nu e prea mare diferenţă,
dumnezeu o omoară de fiecare dată când tresare
şi e un peşte mort, atât.
Toată diferenţa e ceva mort.
Aici culegi mame din copac, ciorchine,
Nu vreau nimic din ce nu a fost al meu dintotdeauna,
dar gândurile sunt coji, gunoi,
eşti măturat de tine şi gol şi nimeni nu mai arată înspre tine,
degete şi semnificante obosesc, se întrerup.
Şi am trecut pe străzi că aveam resturi de iarnă în fundul ochilor
şi am vrut să văd, ochii imi erau carne paralizată
şi mi-a curs frica-sudoare, tumoră acvatică, oarbă
Şi nu mă născusesm iară, nu copilăream niciunde,
memoria mea ce ar fi trebuit să mă aştepte se trezise dintr-o dată
referindu-se la nimic, drum înfundat şi semn peste acesta.
Şi un singur lucru mi-am adus aminte:
cand eram mică voiam să scriu pentru păpuşi.
Nu, eu nu văd şi nu ştiu nimic din tot ce scriu.
Sunt un cuvânt în pântecul peştelui mort din dumnezeu
Su nt rupt şi împărţit şi spun nimic.
266