Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

213
Teme la alegere
domeniul livrescului, relaţii care par a proveni mai degrabă din
domeniul economic, social sau juridic? Răspunsul îl vom găsi tot în
paradigma teoretică a postmodernismului românesc (şi nu numai), a
textualimului, în speţă. Textul renunţă, odată cu această mişcare la a
se mai modela şi mula socialului. El devine parte integrantă a
acestuia; ba mai mult, propunând un nou umanism, termenul a textua
va conţine în sine şi o puternică latură participativă din punct de
vedere social. Aceste lucruri sunt mult bine clarificate în prefaţa
unuia dintre romanele autorului. Dar toate la timpul lor.
Proza O zi ca o proză scurtă 118 este structurată pe două părţi;
acestea corespund, ca moment central al desfăşurării acţiunii,
dimineţii şi serii. Mai întâi dimineaţa. Privirea naratorului urmăreşte
„observaţia participativă” a celor trei personaje. Aceasta constă în a
studia (şi fotografia) reacţiile oamenilor la acte de huliganism
(înscenate cu acest scop de către ei). Pasajele acestea corespund unui
TU (la persoana a II-a aşadar, iar timpul verbal este indicativul
prezent). Asistăm deasemenea la cea de a doua ei (a fetei) sarcină ca
ajutor de moaşă (EA, persoana a III-a; timpul verbal fireşte, tot
prezentul). Inserate, două replici ale unui EU (naratorial). Mai întâi
pentru a contrazice (ce?; este vorba şi de o ironie, dacă ţinem seamă
de nota de subsol), iar apoi pentru a constata că orice om, mai înainte
de a fi „persoană reală, prezenţă vie cu drepturi şi hârtii în regulă,
este mai întâi personaj.” 119 , căci despre el se spune mai întâi una şi
alta (că va fi aşa sau altfel...); face parte mai întâi din spunere, din
povestire. Nota de subsol ridică problema relaţiei de proprietate
dintre narator şi aceste personaje (este el sclavul sau stăpânul lor?).
Apoi, în partea a doua, corespunzând serii, petrecerii, după
cum am mai spus, maniera de prezentare diferă şi ea. „Experimentul”
este notat grafic cu un spaţiu alb mai larg de la stânga la dreapta.
Totul (inclusiv scena petrecerii) la persoana a doua, avându-l ca
„destinatar” pe TU-ul din prima secvenţă a textului.
Titlul se învârte în jurul afirmaţiei domnului Marcel adresată
fetei, cum că aceasta ar fi avut o zi „ca o proză scurtă”. Remarca nu
118 Ibidem, p. 379.
119 Ibidem, p. 382.