Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
"sub semnul avangardismului popular" (G. Grigurcu). Demn de
reţinut e şi faptul că această poezie "nu are deloc un aer vetust,
anacronic. Dincolo de mode şi timp, lirismul său şi-a păstrat intacte
energiile demitizante şi amploarea semnificaţiilor, subtextul ironic şi
sarcastic şi savoarea lexicală".
Nu lipsesc din secţiunea "poezie" Ştefan Augustin Doinaş, Nichita
Stănescu, Marin Sorescu, Leonid Dimov sau mai "tinerii" opzecişti
Ion Mureşan, Aurel Pantea, Nichita Danilov. Secţiunea se încheie cu
un poet controversat, "care bântuie lumea literară", cum spune
autorul. Este vorba de Marius Ianus, al cărui nume "aduce pe
chipurile unora un zâmbet descurajant de sfială ori compătimire". Cu
toate acestea, "individul" a reuşit să intre în graţiile parcimonioase
ale autorului şi chiar ale Uniunii Scriitorilor, care l-a nominalizat
pentru premiul de debut. Se pare că autorului îi repugnă o ordine
prestabilită în literatură, aprecierea preconcepută, fiind mai degrabă
deschis spre o exprimare ruptă de canon, înnoitoare dar nu cu orice
preţ, susţinută adică de un talent bine articulat - chiar dacă cu
extensii anarhice, cum e cazul de faţă. Îl acceptă, de aceea, pe acest
poet "incomod, lipsit de prejudecăţi, poet de autentic suflu, anarhist
şi vizionar în egală măsură".
A doua secţiune a cărţii, "Proza", ocupă un spaţiu mai restrâns;
reflectă, am putea spune, starea de nedefinire din ultimul timp,
permanenta căutare de soluţii, de regăsire a potenţialităţii în această
zonă scripturală. Criticul observă în acest sens că "literatura
ultimelor decenii ne-a pus în faţa unor formule epice dintre cele mai
diverse, uzând de strategii narative care trădau atât propensiunea spre
sincronizare cu epica europeană, cât şi opţiunile unor sensibilităţi
mai captivante sau mai reticente la refracţiile realului. De la proza cu
intenţie alegorică, la cea obiectivată, de la romanul mitic la romanul
autobiografic şi la cel simbolic - proza contemporană străbate noi şi
noi experienţe de asumare a universului empiric, din perspective
narative, cu sorţi mai mult sau mai puţin elocvenţi de autenticitate".
Prin urmare, secţiunea analizează un număr restrâns de prozatori,
unii dintre ei cu un univers epic definitivat, închis în propriile-i limite
sau încă nu îndeajuns clarificat sub aspectul interpretării şi aşezării în
grila valorică. Sunt analizaţi astfel prozatori care şi-au încheiat
opera, precum Ion Vlasiu, sau care s-au definit în linii mari dar care
36