Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
articole, comunicări de istoria medicinei, legate de aniversări. Nu ştiu
de ce era atît de obsedat de aniversări. Poate că era mai uşor de plasat
un articol la presa locală? Dar el scria greu, cu multe greşeli de
limbă. Făcuse liceul (unguresc) la Dej. Nu stăpînea ortografia
română. Cum ortografia se schimbase după 1945, apărea o dificultate
în plus. Astfel am ajuns, înainte de a fi scriitor, să fiu corector al
articolelor Tatii, pe cînd aveam zece-unşpe ani. Nu aveam un cerc de
prieteni care să fie ei înşişi aspiranţi-scriitori. Colegii mei de liceu
făceau box, haltere, basket, înot, erau buni la matematică. În afară de
înot şi haltere, sporturi de singuratic asocial, nimic din toate astea nu
corespundea curiozitaţii şi aspiraţiilor mele.
Influenţat probabil de lecturile din Jules Verne, eram pasionat
de ştinţele naturii, de chimie. Frecventam cinema «Timpuri Noi», din
Piaţa Libertăţii de la Cluj, unde rulau documentare sovietice
subtitrate despre cucerirea naturii de către omul nou, aproape fără
pauze, şi cu posibilitatea de a intra în sală în tot timpul proiecţiei.
Profitam de ocazie să ne «mozolim», pe întunericul protector, cu fete
sensibile şi timide sau cu dame mature şi perverse. Mai era ceva,
ambele profesoare de specialitate erau plinuţe şi apetisante, ceea ce
pentru un adolescent devenea interesant. La liceul - pe atunci, între
1952 şi 1956, Scoala Medie nr. 4, fost Seminar pedagogic, devenit
Liceul Emil Racoviţă, nu exista un cerc de literatură. Frecventam
cercul de chimie, asta era atunci presupusa mea vocaţie. Am avut
acasă o cutie de substanţe bizare, reziduurile unor produse
medicamentoase, dintre cele păstrate de Tata după naţionalizarea
cabinetului său medical, cu care făceam tot soiul de experienţe, în
obiecte care se numeau cutii Petri, flacoane Berzelius, eprubete,
încălzind cu lămpi cu gaz cu flacăra albastră, Bunzen, amestecuri
despre care nu ştiam ce pot da. Unele se colorau, altele emanau
mirosuri tari, dădeau în clocot şi debordau spumoase.
Ce duminici vesele! Ce misterioasă şi imprevizibilă era sau mi
se părea Lumea! Şi cît de mîndru eram că puteam face experienţe
alături de născocitorul meu tată, care a inventat stiloul pentru un
arătător bont, closetul cu turbă portabil pentru mineri, care a studiat
reacţiile nervoase ale plantei carnivore Drosera Rotundifolia din
tinoavele Bucovinei, adormind planta cu eter şi morfină, ca să
dovedească natura comună a transmisiei fluxului nervos la plantele
74