Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
cultură - civilizaţie - evoluţie, e o trinitate într-o persoană.
Poezia chiar dacă e "dictată" de cineva, nu ocoleşte munca
iar o întrebare ca aceasta "scrieţi uşor" e pentru poeta noastră un
nonsens. Actul creator nu poate fi "tradus". El ţine de o alchemie
interioară din care se vede şi se poate explica doar munca, adică
partea fizică şi morală a actului creator. Mărturisirile poetei se
înscriu în descendenţa lui Rebreanu care a pledat pentru calitatea de
pălmaş al scriusului.
Pornind de la ideea, asupra căreia insistă, că actul creator
nu se poate fără căutare şi muncă, autoarea Arhitecturii valurilor
face necesare şi subtile nuanţări între talent şi creaţie.Toţi avem
talent, dar aceasta fără muncă nu va trnsporta diamante , ci numai
cărbune sau materiale sintetice. Nici talentul şi nici geniul nu sunt
sinonime.Talentul simplu "scrie, pictează, cântă,înfrumuseţează;
geniul se zbate să se exprime neajungând niciodată la sentimentul că
a reuşit". Talentul caută perfecţiunea "geniul abia porneşte de la ea -
spre moarte. "Indinstincţia dintre talent şi geniu, socializarea şi
psihologizarea excesive a geniului, condimentate cu orgoliu exagerat
duce la ceea ce Ana Blandiana numeşte "complexul genialităţii".
Dar să-i dăm cuvîntul poetei: "Nu numai literaturii româneşti, dar
culturii noastre în general îi lipşeşte soliditatea valorii medii[...].
Există la noi[...] o anumită ambiţie de a atinge excepţia, o anumită
spaima de valoarea medie, un anumit dispreţ pentru ceea ce ar putea
rezulta numai din pasiune şi conştinciozitate. Dar nivelul culturii
unui popor nu e dat, paradoxal, de nivelul geniilor pe care l-a
născut, ci de nivelul mediei culturale". Se pare că noi avem cele mai
multe genii pe cap de locuitor, dar suntem printre ultimii în ceea ce
priveşte dezvoltarea, bunăstarea şi fericirea individului şi a
colectivităţilor socio - profesionale. Până nu vom înţelege acest
lucru, vom rămâne mereu cu nostalgia Premiului Nobel [evident
sunt şi alte cauze mai vizibile şi grave care ne-au îndepărtat de
respectiva recunoaştere mondială].
În mărturisirile, reflecţiile, generalizările şi în teoretizările
sale despre poezie şi actul creator, autoarea Refluxul sensurilor este
blagiană. Pentru ea, poezia se găseşte "între tăcere şi păcat".
Întâmplările exemplare ale biografiei devin pre-texte pentru
reflecţiile poetei. Spre exemplu, în una din tablete poeta mărturiseşte
6