Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

Pleşu, Patapievici nu este grav,
fiindcă este timp, şi lucrul acesta
dacă-l faceţi bine, dacă nu, nu,
fiindcă îl vor face din greu generaţii
peste generaţii de-aici încolo, dar
agravant pentru Dumneavoastră este
contextul în care vreţi neaparat să-i
denigraţi chiar pe ei! Şi nici aceasta
nu este încă cine ştie ce, mai grav ar
fi dacă aţi fi citit aceste cărţi şi ele
nu v-ar fi plăcut! Atunci nu aţi mai
fi avut nici o şansă, dragă Domunle
Nimeni! Pentru că atunci aţi fi un x
„încremenit în proiect”, mă scuzaţi
că vă dau definiţia prostiei chiar din
cartea lui Gabriel Liiceanu, care,
evident, nu v-a cunoscut când a
scris-o, dar s-a gândit amuzat şi la
Dumneavoastră... Iar acum la final,
văzând că tot în final şi
Dumneavoastră sunteţi fair-play
îndemnându-i pe electori cu nişte
cuvinte corecte: „Să mergem cu toţii
la vot şi să votăm cum ne dictează
conştiinţa!” Numai că, Domnule
Nimeni, conştiinţa majorităţii
oamenilor le dictează, cel puţin
acum, să-l aleagă preşedinte tot pe
Traian Băsescu, fiindcă majoritatea
oamenilor îl iubesc mult pe acest
om pe care îl simt în sfârşit de-al
lor, curajos, ferm şi pus pe fapte
mari şi adevărate. Oamenii iubesc
legenda soldatului care şi-a purtat în
raniţă bastonul de mareşal. Şi acum
acel soldat este Traian Băsescu. Da,
domnule Nimeni, Traian Băsescu va
fi reales fiindcă aşa sunt vremurile,
chiar dacă, fără frică, nu toţi îi dăm
neaparat lui un cec în alb!
Dumneavoastră domnule Nimeni, o
283
VARIA
să fiţi dezamăgit. Dumneavoastră
veţi vota invers şi mi se pare normal
ca Nimeni să fie contra!
(Eugen Curta)
Rememorări culturale pe
marginea unei interesante
expoziţii de gravură de carte de
la Alcalá de Henares
În 10 ianuarie 2007, s-a
vernisat la Muzeul Naţional al
Unirii din Alba Iulia o expoziţie
itinerantă de grafică de carte,
considerată de către realizatorii săi
ilustrativă pentru spiritualitatea şi
trecutul cultural al oraşului înfrăţit
cu al nostru şi nu numai al său. Este
desigur necesar a se sublinia de la
început faptul că gravura de carte a
fost considerată reprezentativă
pentru spiritualitatea aşezării de
baştină a lui Cervantes, deoarece
dincolo de orice manifestare
culturală explicitată prin cuvinte,
imaginile, ilustraţiile cu iz de epocă,
chiar dacă sunt sensibil, sau chiar
mult mai târzii decât anul morţii lui
Cervantes (1616), vorbesc
condensat despre esenţele spirituale
şi despre specificul local, despre
ecourile îndelungate în timp ale
marilor creaţii literare şi artistice ale
omenirii şi despre capacitatea lor
modelatoare de respiraţie
îndelungată. Deşi considerată artă
minoră, iată că gravura de carte, de
secol al XVIII-lea şi al XIX-lea,
devine mesageră majoră de
spiritualitate. Este desigur adevărat
că, pentru a îndeplini o astfel de