Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

spre intimitatea creatoare a unor
editori, tipografi, desenatori şi
gravori ai unor ediţii importante ale
operei principale a lui Cervantes,
din secolele XVIII-XIX, vizitatorul
putând rememora în subsidiar şi
marile etape parcurse.
Expoziţia a constituit pentru
noi şi un prilej de rememorare a
etapelor pătrunderii textului lui
Cervantes în cultura română. Este
neîndoios faptul că unii dintre
români au beneficiat de deliciile
lecturării operei amintite procurând
ediţii apărute în limbi străine,
îndeosebi în limba franceză, încă
înaintea anului 1839-1840, de când
datează primele traduceri în limba
română tipărite, dar, după cunoştinţa
noastră, nu s-a efectuat o atare
cercetare, prin elavaluarea
conţinutului unor biblioteci
particulare premoderne şi moderne
româneşti, din care unele ediţii
europene ale lucrării lui Cervantes
au putut face parte. Succsesul la
public al creaţiei respective a fost
realmente uimitor, de la apariţia
primei părţi, în 1605, în nu mai
puţin de 5 ediţii, dintre care 2 la
Madrid, 2 la Lisabona şi 1 la
Valencia, toate pe parcursul
aceluiaşi an, dintre care ediţie
princeps este considerată cea a lui
Juan de la Cuesta, a cărei
imprimare, la Madrid s-a încheiat în
20 decembrie 1604, pentru a fi
oferită publicului în 6 ianuarie 1605,
sub titlul El ingeniosa hidalgo don
Quijote de la Mancha. Este o
situaţie într-adevăr de excepţie,
287
VARIA
pentru un debut literar, interesul
pentru lucrare menţinându-se
aproape nealterat până în vremurile
contemporane. Cunoaştem din
păcate prea puţine lucruri despre
ediţiile europene de secol al XVIIlea
ale lucrării. Cele de secol al
XVIII-lea şi al XIX-lea sunt mai
cunoscute, cum reiese şi din
expoziţia itinerată de la Alcalá de
Henares, ca şi ilustratorii lor mai
importanţi, mai ales de secol al
XIX-lea, dintre care se detaşează
Gustave Doré, care a contribuit la
aparţia unei ediţii deosebite în 1866,
de exemplu. Partea a doua a
romanului a apărut abia în 1615.
În premieră românească, Ion
Heliade Rădulescu a tradus în limba
română, după o versiune
franţuzească, a lui Florian şi a
publicat în Curierul românesc,
primele 14 capitole ale cărţii, în
1839, pentru ca imediat după aceea,
în 1840, să şi tipărească în tipografia
sa proprie textul celor două volume
ale traducerii. Traducerea lui Ion
Heliade Rădulescu figurează în
Bibliografia Modernă a României
sub următorul titlu: Don Chishot
dela Mancha. Din scrierile lui M.
Cervantes, Tradus în romăneşte din
franţozeşte dupe Florian de I. R. şi
are 520 pagini, la dimensiuni de
20,5 x 14 cm (Vezi BRM, I, 11975,
p 660). . Prima traducere direct din
spaniolă a încercat-o Ştefan
Vârgolici, versiunea sa, de fapt a
doar 61 capitole, apărând succesiv
în Convorbiri literare, pe parcursul
anilor 1881-1890 (Vezi ediţia