Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
felul în care a fost apreciată sinuciderea de-a lungul secolelor: spatele
trimite la laşitatea care li s-a atribuit celor ce-şi luau viaţa, dar şi la
faptul că sinuciderea a fost disociată de moarte, situată ca importanţă
după aceasta, minimalizată ca sens, opacizată. Dacă considerăm
moartea ca ceva despre care nu poate fi gândit ceva mai mare 30 ,
rezultă că sinuciderea situată după aceasta devine sau non-sens sau o
sfidare, un păcat luciferic.
Georges Minois arată în Istoria sinuciderii 31 felul în care aceasta a
fost înţeleasă de-a lungul timpului, perioadele de prigonire fiind
compensate în general slab de cele în care sinuciderea lua forma unei
întrebări capricioase căreia răspunsuri vechi îi rămâneau mici,
necuprinzătoare, asemenea unor haine expirate. Doar puţin ne vom
scălda în istorie fără a sări direct la concluzia autorului, pentru a nu
adăuga pete albe, de orbire peste ceea ce a fost prea mult timp
întunecare. În Evul Mediu, sinuciderea era ascunsă în războaie,
dueluri, turniruri, derivative ale impulsurilor suicidare 32 , care
ucideau doar modul direct al sinuciderii. Pe de altă parte, nu
voluntaritatea morţii constituia prin sine un stigmat, ci originea
socială umilă a celui care se omora. Aceasta presupunea egoism şi
laşitate, în timp ce sinuciderea nobilului (atât indirectă: duelul, cât şi
directă: din dragoste) era un act de onoare sau eroism. Şi martiriul
voluntar, formă suicidară şi acesta, era des întâlnit în epocă după
modelul lui Iisus (a-ţi da viaţa pentru celălalt, a renunţa la lumea care
te pierde), întărit de scrierile şi faptele numeroşilor ucenici. Începând
cu Conciliul de la Braga din 563 şi cu cel din Auxerre din 578 sunt
condamnate toate tipurile de sinucidere şi sunt interzise slujbele
comemorative. Sinuciderea primeşte sancţiuni mai grave decât
crima. În secolul X, la început, debutează şi vânătoarea împotriva
sinucigaşilor. Secolele V-X sunt, după cum observă Minois, bizare,
ele se caracterizează printr-o violenţă puternică şi prin dispreţ faţă de
30 Dastur Francoise, Moartea: eseu despre finitudine, Humanitas,
Bucureşti, 2006, p 17, apud Sf. Anselm de Canterbury, Proslogion,
Biblioteca Apostrof, Cluj, 1996, p. 14
31 Minois Georges, Istoria sinuciderii (societatea occidentală în faţa
morţii voluntare), Humanitas, Bucureşti, 2002
32 Ibidem, p. 16
180