Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

105
Voci din Exil
sinoadelor şi-au rezervat dreptul de a hotărî numai asupra a
ceea ce este fals în chestiuni de credinţă şi a vesti ce este, sau ce
nu este în conformitate cu credinţa Bisericii. Pentru aceste
motive, delegaţia ortodoxă la Lund, aflată subt conducerea I.
P. S. Sale, nu poate face altceva decât declaraţii pozitive şi
definitive asupra credinţei ortodoxe; a se lăsa atrasă însă "în
discuţii sterile asupra chestiunilor dogmatice, liturgice şi de
disciplină, ori a participa la vot în aceste chestiuni, nu"!” 38.
Racoveanu comentează acest eveniment cu o nedisimulată
satisfacţie într-un articol din Îndreptar, care reflectă, fără alte
necesare comentarii, poziţia lui faţă de ecumenismul de tip
CMB/WCC/COE:
Cel ce făcea aceste declaraţii, în numele Patriarhului de
Constantinopol, era unul din cei şase Preşedinţi ai
„Consiliului Ecumenic al Bisericilor”. Predecesorul său în
această demnitate — răposatul arhiepiscop Ghermanos al
Tiatirelor — obişnuise adunările „ecumenice” cu altfel de
declaraţii. Dar iată că Biserica ortodoxă a Răsăritului îşi reia,
printr'un gest, poziţia pe care ea trebuie să stea. Practic,
delegaţia Patriarhiei de Constantinopole era transformată,
prin aceste declaraţii, în delegaţie de observatori, ca şi
delegaţia catolică.
Vraiştea din Bisericile ortodoxe ale Răsăritului a putut oferi
lumii spectacolul târguirii pe chestiuni de credinţă =
întotdeauna s'au găsit episcopi şi teologi mireni ortodocşi
iubitori de călătorii şi de "discuţii sterile" asupra adevărurilor
stabilite pentru totdeauna de Sinoade, împotriva «fraţilor
eretici».
Atitudinea delegaţiei Patriarhiei ecumenice va îndurera, fără
îndoială, pe mulţi aventurieri ai teologiei: preoţi urmăriţi de
38 G. Racoveanu, « Surpriza de la Lund », în: Îndreptar, Anul II, Nr.
10, Septemvrie 1952.