Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
orgoliul şi sentimentul proprietăţii sunt mai accentuate decît în rest.
Am avut noroc în acest sens.
- Cine este criticul care te-a înţeles cel mai bine?
- Nu aş putea numi criticul care m-a înţeles cel mai bine. M-au
bucurat criticile semnate de Nicolae Manolescu, Laurenţiu Ulici,
Gheorghe Grigurcu, Al. Cistelecan, Nicolae Oprea, I.B. Lefter, Ioan
Holban, Octavian Soviany ş.a., chiar dacă n-au fost întru totul
favorabile, dar sufăr în faţa tăcerii unor critici la a căror părere ţin:
Mircea Martin, Ion Pop, Marin Mincu, Dan C. Mihăilescu ş.a., deşi
fiecare dintre ei au formulat ocazional judecăţi favorabile poeziei sau
activităţii mele literare.
„Eu m-am maturizat în timp ca scriitor. La 20 de ani eram
încă adolescent, la 30 mă maturizasem ca om, dar
maturitatea scrisului a apărut abia pe la 40, confirmînd
încrederea pe care unii au avut-o în mine încă de la debut.”
- Pentru mulţi maturitatea scrisului este o problemă de timp, la tine
când crezi că a apărut?
- Eu m-am maturizat în timp ca scriitor. La 20 de ani eram încă
adolescent, la 30 mă maturizasem ca om, dar maturitatea scrisului a
apărut abia pe la 40, confirmînd încrederea pe care unii au avut-o în
mine încă de la debut.
- Cât de bine te reprezintă prima ta carte?
- Seară adolescentină nu-l mai reprezintă decît pe adolescentul
întîrziat, Dumitru Chioaru.
- O întrebare mai generală, pe care am mai exersat-o în alte
ocazii. Cum apare succesul, e o întâmplare, un plan urmărit cu
atenţie încă de la primele pagini ale scriitorului? Cât ţine el de
120