Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

193
Teme la alegere
duci? ” 58 Ele sînt parţial reluate de Kundera în Jacques şi stăpînul
său: „De unde venim ? De acolo (sînt indicate culisele). Şi unde ne
ducem? Parcă putem şti încotro ne ducem?” cu o extensie de data
aceasta, fiindcă actorii ştiu că nu sînt decît personaje inventate şi se
găsesc în faţa spectatorilor: „Dumneavoastră ştiţi încotro vă
duceţi?” 59 Jacques şi Stăpînul său ştiu de unde vin – din culise, spaţiu
destul de relativ, dar nu ştiu încotro se îndreaptă. Ideea este reluată
spre sfîrşitul comediei de Jacques: „Îţi aminteşti că la început m-au
întrebat (arătînd spre public) unde ne ducem, bietul meu stăpîn
trist” 60 . De altfel, dacă în roman nu cunoaştem decît la sfîrşit
intenţiile Stăpînului, care nu se realizează, aici acesta din urmă pare a
şti unde vrea să ajungă, în vreme ce Jacques îl readuce la realitate:
„Domnule, nu putem şti niciodată unde ne ducem, crede-mă.” 61 La
sfîrşitul comediei, cînd se regăsesc, Jacques şi stăpînul său îşi propun
să meargă „înainte”. Iar Jacques adaugă: „Am să-ţi dezvălui un mare
secret. O perfidie imemorială a umanităţii. Înainte poate fi
oriunde.” 62 Problema spaţiului rămîne prin urmare relativă pînă la
sfîrşit, ceea ce întăreşte ideea refuzului iluziei realiste pe care o vom
relua puţin mai încolo.
Relativei indiferenţe în raport cu spaţiul i se adaugă
detaşarea faţă de timp. Se presupune că acţiunea romanului
diderotian se petrece la douăzeci de ani după bătălia de la Fontenoy
(în 1765 deci) în care Jacques şi-ar fi primit rana, cu urme ale
evenimentelor posterioare acestei date, care merg pînă spre 1771 63 .
Anumite evenimente însă, precum căsătoria lui Jacques cu Denise
după douăzeci de ani de despărţire, sînt uneori destul de
neverosimile. Textul e plin de anacronisme şi lipsit de preocuparea
pentru verosimil.
58
Denis Diderot, op. cit., p. 7.
59
M. Kundera, op. cit., p. 35.
60
Ibid., reluare a ideii, actul 3, scena 4, p. 113.
61
Ibid., p. 34.
62
Ibid., p. 123.
63
Cum este evocarea piesei cu titlul Posacul binefăcător de Goldoni,
reprezentată la Paris în 1771 ori moartea ducelui de Chevreuse la aceeaşi
dată.