Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
Am început să scriu în facultate în anul trei (1962) prin imitaţie,
la contactul cu literatura avangardei. Nimic important, cum de altfel
acum toată literatura avangardei mi se pare fără importanţă. O
literatură pentru adolescenţi buboşi şi tineri rentieri culturali.
Am avut un moment de cutremur : întîlnirea cu moartea într-un
peisaj lunar de iarnă la Bonţ, lîngă Lacul Ţaga. Am scris un an mai
tîrziu prima mea proză, «Despre moarte de vreme ce există». Citită
lui Vasile Spoiala, pe atunci locuitor al Tîrgu-Mureşului, băutor de
vodcă, de ceai, amator de pogăcele, fumător de Carpaţi, om cultivat,
inteligent şi stilat, care a fost primul meu lector şi critic.
Parcimoniosul prozator, devenit ulterior orădean, mi-a tăiat trei
pagini de la început şi m-a învăţat să ajung în media res.
Cornel Nistea: Cum ai ajuns în redacţia revistei «Vatra» din
Târgu-Mureş, ce făceai acolo, cum ţi se părea fenomenul literar din
perioada aşa-zisă de dezgheţ ideologic din perioada aceea? Mi-aduc
aminte că «Vatra» era socotită una dintre cele mai curajoase reviste
din ţară. Care erau riscurile?
Dan Culcer: Ţi-aş întoarce întrebarea pentru a afla de ce era
socotită revista pe care o făceam, nu singur şi nu mereu în răspăr cu
colegii, deci revista pe care o făceam noi, una dintre cele mai
curajoase? Ai putea să-mi dai un singur exemplu de curaj? Dezgheţul
ideologic dintre 1964 şi 1970 a fost un simulacru. Numărul trei al
Vetrei a apărut în iulie 1971, adică a reflectat la Tezele din iulie. E
drept că s-au publicat după 1964 cărţi interesante, că arestările s-au
mai rărit. Dar trăiam în limitele mereu prezente ale unei ideologii
care dădea tonul remodelării, remodelare controlată din seria căreia
fac parte şi evenimentele din decembrie 1989.
Nu am ajuns în redacţia Vetrei ci am făcut «Vatra». Ea există
doar fiindcă, împreună cu cîţiva colegi de facultate -toţi absolvenţi de
română- am vrut să existe o revistă românească la Tîrgu-Mureş.
Gradul de vrere a fost diferit. Am forţat mîna activiştilor de partid,
cărora le era frică să facă cu adevărat ceea ce se prefăceau că fac :
cultură şi politică românească în Ardeal, în capitala fostei Regiuni
Autonome Maghiare. Arhivele vor dovedi că vrerea mea a fost cea
mai activă, răzbătătoare şi roditoare : probă stau cele cîteva sute de
76