Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
probabil, căci secolul XXI este printre altele şi un secol al grabei) la
răbdare. „Ei, veţi vedea, nu vă grăbiţi totuşi prea tare, sau dacă vă
grăbiţi, citiţi mai bine direct ultimul rând.” 113
Mai întâi însă, o notă. Aidoma lui Roland Barthes în Gradul
zero al scriiturii („Dimpotrivă, atunci când Naraţiunea este respinsă
în favoarea altor genuri literare sau când, în interiorul naraţiunii,
perfectul simplu este înlocuit de nişte forme mai puţin ornamentale,
mai proaspete, mai dense şi mai apropiate de vorbire (prezentul sau
perfectul compus), Literatura devine depozitară a densităţii
existenţei, şi nu a semnificaţiei sale.” 114 ), Mircea Nedelciu pune la
îndoială imperfectul atât de bine instalat în naraţiune, propunând în
schimb alte timpuri verbale: „Dacă începi povestirea la timpul
imperfect, prezentul ţi se va părea palid, urât, veşted, imperfect – în
alt sens decât cel gramatical al termenului. E mai bine să povesteşti
tot timpul la prezent, eşti scutit de asemenea surprize neplăcute şi
paşii se vor face mai uşor.” 115
Revenim. Elementul cheie în această proză pare să îl constituie
faptul că aceasta i-a fost povestită naratorului de mai multe persoane
(care sunt şi personaje, actanţi). Acest lucru îi oferă naratorului
ocazia formulării unora dintre Amendamentele promise încă din titlul
volumului. Exemplu: „Dacă două poveşti apar undeva împreună,
atunci, cu siguranţă, una din ele este proprietatea celeilalte. Cât timp
au stat separate, n-au fost decât concurente (n. a. – al doilea
amendament)” 116 Ţinând cont de faptul că una dintre povestitoare îi
interzice naratorului cu desăvârşire şi în repetate rânduri să mai
povestească cuiva cele întâmplate („Încălcarea unei astfel de
interdicţii este cumva un furt, o împroprietărire fruduloasă?” 117 )
putem deduce cu uşurinţă că (şi de ce) aceasta este o povestire
interzisă.
Mergem însă puţin mai departe cu deducţiile. Ce anume
urmăreşte Mircea Nedelciu, instaurând, între elemente care ţin de
113 Ibidem, p. 330.
114 Roland Barthes, Op. cit., p. 29.
115 Mircea Nedelciu, Op. cit., p. 331.
116 Ibidem, p. 335.
117 Ibidem, p. 337.
212