Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

245
Interviu DISCOBOLUL
S.: Asta aşteptam şi noi să ne spuneţi. Şi poate ăsta este cel mai
important lucru, conştiinţa autorului, pentru că înregimentarea se
poate face de către critică foarte simplu. Curentele, se ştie, nu au
limite fixe. Nici suprarealismul, că tot vorbeam de el… Gellu Naum
a murit în 2001, dar nu cred că a murit suprarealismul, de aceea
conştiinţa poetului e importantă, cum ştie el că scrie poezie, nu cum
e percepută.
P.P.: Exact.
G.P.: Şi ar mai fi un lucru, poezia Paulinei Popa, dacă vorbim de
generaţia ’80, este mai apropiată de un Ion Mureşan decît de Mircea
Cărtărescu. Eu un lucru clar.
S.: Cărtărescu scrie poezia cotidianului, pe care o aminteam.
G.P.: dar şi Ion Mureşan e tot generaţia ’80, dar scrie altceva, este alt
ton.
S.: Un alt poem ar fi Cu bocanci de lut.
P.P.: Cu bocanci de lut (vol. îngerul politic, p. 17)
CU BOCANCI DE LUT / trec prin oraşul acesta. // Am o plasă albă
în ochiul stîng. / Mama mea mi-a aşezat-o acolo / atunci cînd m-a
născut. // Am prins fluturi cu plasa / şi i-am învăţat să se aşeze / pe
umărul unui om, / atunci cînd acela intra în mine / cu un cuţit în
mînă, / mîndru că are fluturi pe umăr. // M-am pomenit că pot conta
pe omul acela, / că mă pot plimba prin oraş / cu plasa de fluturi în
ochi. // Am o plasă în ochiul meu stîng / şi ochiul tău, ehei, ce plasă!
// Şi tremur / cînd ne lăsăm prinşi în ea… // Dacă gerul nu s-ar
întinde / ne-am putea clătina pe această plasă / ameţiţi de senzaţii.
S.: Aş avea o interpretare-întrebare, legată de simbolul plasă ce
predomină în poem. Este această plasă de fluturi chiar bunătatea din
dumneavoastră, pe post de filtru? Pentru că eu aşa am văzut-o.
P.P.: Absolut. O să fii un critic literar foarte bun.
S.: Mă bucur cînd înţeleg ceea ce dumneavoastră, zic eu, aţi avut în
dumneavoastră în momentul respectiv. Eu nu ştiu lucrurile acestea şi
nici colegii mei, dar noi le testăm aici. Dumneavoastră puteţi să le
aprobaţi sau să le negaţi, sau puteţi să le aflaţi, de ce nu?
S.: Eu am înţeles puţin altceva, dar mă duc pe ideea că un text poate
avea mai multe înţelesuri, mai multe interpretări, prin asta
păstrîndu-se. Eu am văzut în poezia aceasta o persoană care nu vrea
să vadă anumite lucruri şi că fiecare din noi avem un fel de perdea