Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
S.: Lanţurile de la picioare ar fi lanţurile tuturor?
P.P.: Lanţurile de la picioare şi şanţurile pe care am fost obligată să
le trec sînt de fapt nişte lucruri pe care mi le-am asumat. De ce? Oare
de ce Ulise a trebuie să facă drumul spre Ithaca? Nu? Hai să zicem
aşa: poate că aceste lanţuri au fost o binefacere mai mult decît un lan
de flori.
S.: La început spuneaţi că „nimic nu este obrăznicie”. Ce vrea să
spună textul aici? Pare, nu neapărat o scuză, ci un argument cum că
dumneavoastră sesizaţi situaţia actuală şi faceţi, doar, această
constatare, nu e o obrăznicie. Asta ar fi?
P.P.: Priviţi aceste două versuri ironic.
S.: Prin urmare, poemul nu e nici măcar parţial artă poetică, în nici
un fel?
P.P.: Cred că ar putea fi artă poetică dacă s-ar elimina cam
jumătate…
S.: Micul neadevăr…
P.P.: …şi dacă eu aş încerca să intervin acum pe text, dar e prea
tîrziu.
Aş vrea să vă mai spun că, totuşi, ultimul poem din această carte, în
concepţia mea, chiar dacă este mai lung, este o artă poetică, este
crezul meu poetic. Dacă citiţi acest poem, Crezul, acesta este poemul
Paulina Popa. Cred cu tărie în Cuvînt.
S.: Înainte de a vă mulţumi că aţi acceptat provocările noastre am
dori să facem şi noi o precizare, să vă spunem că de la
dumneavoastră a pornit totul. Cu siguranţă vă amintiţi de
prezentarea editurii Emia, pe care aţi avut-o la Alba Iulia.
Ascultîndu-vă citind poemele dumneavoastră, ne-a venit ideea asta,
pur şi simplu şi putem spune că de atunci a început totul, a luat fiinţă
acest atelier studenţesc. Vă mulţumim încă o dată pentru că sînteţi în
mijlocul nostru şi nouă ne-ar face mare plăcere dacă o să ne mai
întîlnim.
Gabriela Chiuciudean (coordonator)
252