Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

TEME LA ALEGERE
NICOLAE BALOTĂ
APĂRAREA CROCEANĂ A LITERATURII
Observaţia de la care porneşte Benedetto Croce în „ultima sa
estetică” – La Poesia – din 1936, constituind însăşi teza
fundamentală a lucrării, şi oarecum a poeticii sale, e următoarea: „ăn
conştiinţa estetică de astăzi s-a adâncit tot mai mult deosebirea dintre
«poezie» şi «literatură», profund resimţită încă din epoca romantică,
dar mai puţin – doar în unele notaţii de amănunt – în epocile
precedente, inclusiv antichitatea greco-romană”. Cu adevărat, rareori
a fost identificată literatura cu poezia. Distincţii între aceste concepte
au fost întotdeauna propuse de esteticieni, teoreticieni ai literaturii
sau critici. Dar, o falie între ele apare doar în conştiinţa estetică
modernă şi îndeosebi în speculaţiile esteticienilor germani. De altfel,
în terminologia germană, Dichtung s-a bucurat întotdeauna (încă
dinainte de prima generaţie a romanticilor) de privilegii ce nu-i erau
conferite termenului Literatur. În limbile romanice, falia aceasta este
ca şi inexistentă. Spun „ca şi”, căci ea apare în ceea ce am putea
numi criza conştiinţei estetice a secolului al XX-lea şi anume în
revendicările clamoroase ale avangardei. În anii ’30, când Croce
lucra la Poesia, el putea, astfel, să observe adâncirea deosebirii dintre
155