Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

119
Repere literare
„Am avut totdeauna şi am în continuare un crez orfic în
poezie. L-am păstrat şi atunci cînd scriam o poezie mai
prozaică, din convingerea că poezia, marea poezie din toate
timpurile, a fost în esenţa ei lirică, altfel spus, orfică.”
- Care a fost crezul tău literar din perioada debutului? Ai fost
consecvent până acum acelei ţinte?
- Am avut totdeauna şi am în continuare un crez orfic în poezie. Mie
structural, dar l-am învăţat la şcoala lui Eminescu, Blaga,
Apollinaire, Rilke, Trakl ş.a. L-am păstrat şi atunci cînd scriam o
poezie mai prozaică, din convingerea că poezia, marea poezie din
toate timpurile, a fost în esenţa ei lirică, altfel spus, orfică. Poezia
orfică nu este numai expresivitate, ci şi muzicalitate. Arghezi este
uneori mai expresiv decît Eminescu, dar Eminescu are o muzicalitate
care se transmite chiar şi unui receptor/ cititor fără multe cunoştinţe
de limbă.
- Valorile în care ai crezut, în perioada debutului, acelea te-au
format ori altele ce au apărut între timp?
- Valorilor de la vîrsta debutului li s-au adăugat altele, dar rămîn
ataşat celor descoperite în anii formării mele ca scriitor.
- Vrei să ne spui cărui prieten i-ai încredinţat, pentru prima dată,
manuscrisul primei tale cărţi de versuri?
- Da, am prezentat mai multor prieteni manuscrisul primului
volum, pentru că nu eram foarte sigur că-i bine scris. Observaţiile
unora mi-au fost de folos..
- Te-au înţeles atunci?
- O condiţie a prieteniei este că celălalt crede în tine, fără ca asta
să-l împiedice să-ţi spună cînd greşeşti, chiar şi în literatură unde