13.04.2013 Views

Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

SHOW MORE
SHOW LESS

Create successful ePaper yourself

Turn your PDF publications into a flip-book with our unique Google optimized e-Paper software.

<strong>DISCOBOLUL</strong><br />

Sau, „Arma cea <strong>mai</strong> fină a lui Mircea Nedelciu este urechea<br />

lui. El ştie să asculte, ştie, evident, şi să transcrie.” 105<br />

Excelent exemplul în acest sens este proza Târgul de animale<br />

mici, peşti de acvariu, păsări cântătoare 106 . Întreaga forfotă pare<br />

capturată, în tot haosul ei de limbaje şi replici disparate, în paginile<br />

acestei proze:<br />

„... Stai să vezi ce minciună... Lasă-ne să ne uităm şi noi!... Da<br />

n-apare cântăreţu!... Ai dat pe el o mulţime dă bani!... Uite, uite,<br />

uite!... Ai ajuns <strong>mai</strong> rău ca Daniel, un copil d-al meu, hi-hi-hi-hi!... Şi<br />

ce dacă?... Jucării papagal aveţi?... Păi văd că soţul tău nu <strong>mai</strong><br />

vine!... Nu, nu<strong>mai</strong> nişte <strong>mai</strong>muţe chinezeşti cu baterie, dacă vă<br />

interesează!... Nu, mulţumesc!... Mai bine-i dădeai şi celuilalt!... Unu<br />

din doi tot venea, ha-ha-hi-hi-ha-ha! ” 107<br />

Dincolo însă de zarva din piaţa Bucur Obor, îl avem pe Ogaru.<br />

Naraţiunea este la persoana I. De semnalat că şi vorbirea, limbajul<br />

personajului se găseşte în concordanţă ca debit cu zarva <strong>mai</strong> sus<br />

descrisă. Vorbind, Ogaru lasă impresia că nu suportă liniştea, că<br />

tăcerea ascunde pericole grave. Întreg discursul personajului pare un<br />

interviu în care au fost tăiate la montaj momentele în care vorbitorul<br />

tăcea.<br />

Încă o menţiune. Ştim deja de la Genette că există două mari<br />

mişcări narative posibile: analepsa (privire înapoi) şi prolepsa<br />

(privire înainte). Ei bine, pe lângă analepsele care există în text,<br />

finalul aduce şi o prolepsă. Lucrurile se complică însă puţin. Mai<br />

întâi, Ogaru îşi reproşează că nu a cumpărat un papagal pentru ziua<br />

iubitei. Rezultă de aici că finalul ( în care el o găseşte pe fată cu<br />

altcineva) ar putea să fie doar rodul acestor remuşcări. De aceea<br />

credem că am fi îndreptăţiţi să spunem că prolepsa este în mod<br />

ingenios sugerată, ea existând doar cu jumătate de măsură, lăsând<br />

finalul (tot pe jumătate, aşadar) suspendat.<br />

Deasemenea, o problemă o constituie în acest pasaj şi trecerea<br />

de la o persoană la alta. „Aşa că voi urca pe scări şi voi suna la uşa<br />

105<br />

Eugen Simion, Scriitori români de azi, IV, Bucureşti, Editura Carte<br />

Românească, 1989, p. 586.<br />

106<br />

Mircea Nedelciu, Op. cit., p. 276.<br />

107<br />

Ibidem, p. 285.<br />

210

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!