Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
scriitori acelei vremi promotori ai unui model social diferit. Era
epoca cârpăcelii. Şi cei mai mulţi confraţi au rămas tot la cârpăceală.
Nu cunosc nici o reformă socială propusă de un scriitor român
contemporan. Criticism mărunt dar supunere la modelul dominant,
care se pare că nu mai este acelaşi. Dar scriitorimea română, care se
mai consideră disidentă, opozantă sau rezistentă, nu a contribuit cu
nimic la construirea unui nou model de dezvoltare organică pentru
România. Nici măcar aceia care au fost sau sunt în Senat sau în
Parlament.
Dacă, înainte de 1990, au existat printre scriitori unii care se
opuneau ideologiei oficiale, această opoziţie nu a căpătat forme
politice decît în rare cazuri. Operele cu vagabonzi şi asociali ale lui
Valentin Şerbu erau mai radical anti-socialiste decît ale lui Ţoiu, care
se înscria în falsele dezbateri despre comuniştii buni şi răi.
Nu ezit să reprecizez aici că nici într-un caz nu mă consider
disident. Aş fi putut poate ajunge să joc acelaşi rol cu cei care se
zvonea în 1990 că au fost aşa ceva. Ridicol. Eu voiam fie
normalitate, adică respectul legilor, fie revolta imaginaţiei. Ideea
comunistă egalitară nu-mi era străină. Nu descind dintr-o familie de
privilegiaţi, ci doar dintr-un neam de maramureşeni nobili de opincă.
Nu voiam şi nu vreau întoarcerea urmaşilor lui Malaxa şi nici a
regelui Mihai. Soluţia regalitaţii, deşi ştiu bine că a fost ridiculizată
excesiv de propaganda comunistă, nu mai este pentru mine, nici
măcar simbolic, cea bună.
Pentru mine modelul se află în «jus valachicum», în morala
obştilor, în refacerea ruralităţii -la un nivel superior- ca soluţie de
autonomie, în păstrarea tradiţiei, în economia şi ecologia locală, în
cultivarea meseriilor, a manualitaţii, a lucrului bine făcut, în
demofilie şi abia apoi în democraţie. Nu în spectacolul electoralist
stupid unde li se dă rolul principal unor mase tot atît de puţin
reprezentate şi reprezentative cît erau de nereprezentate şi
nereprezentative sub comuniştii care vorbeau în numele lor şi despre
ele. Referendumul din anul acesta, urletul mitocanului parlamentar
cvt, mitingurile fanilor lui Traian Băsescu, rapoartele de condamnare
care nu servesc la nimic, fac parte dintr-un circ intolerabil.
Politica nu poate fi practicată şi realizată decît în cunoştiinţă de
cauză. Ori electorul care, undeva la Băneasa-sat îmi explica, în
80