Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
- Cât credit acorzi tu bibliotecii, vieţii de fiecare zi, experienţei,
dar mai ales celulei pe care ai primit-o la naştere?
- Lumea de azi este o enormă bibliotecă. În fiecare lucru, chiar şi în
cel mai banal, poţi citi o poveste. În sensul strict însă, biblioteca este
o Mater a poetului postmodern. Ea ne învaţă cultura, ca o posibilitate
de a te cunoaşte prin alţii, atunci cînd nu poţi trăi personal o
experienţă. Eu am celebrat în versurile mele şi o aşa-zisă “bibliotecă
genetică”, înţelegînd prin această metaforă nu numai zestrea naturală
ci şi culturală cu care venim pe lume. Fără acest dat originar căruia i
se spune talent etc., tot efortul de a scrie ar fi zadarnic. Dar talentul
trebuie cultivat în bibliotecă, altfel este o floare ce se vestejeşte
foarte repede.
- Care este contribuţia ta la generaţia din care faci parte? Nu este
o întrebare retorică! Şi nici impertinentă!
- Contribuţia mea la generaţia ’80 ar putea fi socotită cartea deja
menţionată de portrete critice ale multor poeţi optzecişti, Developări
în perspectivă.
- Eşti un poet postmodern. Acum, te mai interesează
postmodernismul? De ce?
- Nu ştiu dacă sînt poet postmodern, cum spui tu, în sensul canonic
al termenului, în care este, de pildă, Mircea Cărtărescu. Crezul meu
orfic mă apropie mai mult se neoexpresionism decît de
postmodernism, care este anti-orfic. În măsura în care
neoexpresionismul este o formă de postmodernism, sînt şi eu poet
postmodern.
- Te-ai gândit cândva la exil, şi chiar mai mult? Când?
- Nu mai avem motive de a alege exilul, chiar dacă viaţa în
România continuă să fie mizerabilă. Aici avem ceva de făcut, chiar
totul de refăcut. Şi asta e o şansă pe care, în ciuda inerţiei şi
124