Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

87
Voci din Exil
care iau astăzi pensii exorbitante şi ne sfidează cu atitudinea lor?
Dan Culcer: Nu e suficient să demascăm. Oricum, nu stă în
putinţa mea să o fac cu adevărat. Cred că de-abia acum începe cu
adevărat bătălia pentru adevăr. Cei 17 ani de …recapitalizare a
societăţii româneşti au fost o imensă cacialma. Orice evoluţie
organică ar fi cerut nu doar o recuperarea istorică şi instituţională ci
şi un efort de imaginaţie colectiv. Pornind de la ceea ce am fost, prin
ceea ce devenisem în cei 50 de ani de comunism, spre ceea ce
doream şi puteam să fim. Despre cine vorbesc? Despre noi, adică
despre români ca subiect colectiv al istoriei. Pentru realizarea acestui
efort de imaginaţie am organizat grupul de discuţii Societatea de
mâine. Grup dedicat lui Mircea Zaciu, care a înfiinţat şi dînsul, în
momentele de euforie prospectivă de după decembrie 1989, un grup -
club politic de reflecţie. Mort tînăr. Avea o referinţă în grupul
intelectualilor, unii sociologi, de la «Societatea de mâine», cu
ziaristul Ion Clopoţel în frunte.
Cornel Nistea:Ţi-ai făcut timp, printre altele, să ajuţi românii
din Franţa care, din motive diferite şi-au uitat limba maternă,
îndemnându-i să purceadă în „căutarea rădăcinilor” pentru a
redobândi stabilitatea sufletească. Vorbeşte-ne de asemenea realităţi
ale deznaţionalizării şi ale redobândirii conştiinţei naţionale.
Dan Culcer: Nu am destule informaţii generale, voi vorbi
despre ce ştiu pe piele proprie. Cu fetele mele vorbesc franţuzeşte de
ani de zile. Bogdana, fata mea cea mică, a ajuns în Franţa cînd avea
11 ani. A făcut restul studiilor în franceză, a devenit relativ repede
independentă, o văd rar deşi locuim la mai puţin de o oră cu
automobilul. Lucrează sîmbăta şi duminica, deci ne era greu să ne
vizităm, programele fiindu-ne decalate. De cînd sunt la pensie e ceva
mai uşor. Copiii ei, o fată şi un băiat, de şapte şi trei ani, nu vorbesc
nici ei româneşte. Aici e şi opţiunea mamei în cauză.
Dar printre elevii mei la cursurile de română dintr-o grupă de
12, şase sunt motivaţi de relaţiile cu o româncă sau un român, alţii
trei fiind români francizaţi, la a doua sau a treia generaţie, doritori săşi
re-cunoască originile. Toţi caută să afle ceva despre România
reală. Le-am dat instrumentul lingivistic elementar. Anul şcolar viitor
sper să pot continua. Proiectez un curs de cultură şi civilizaţie la care