Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
MIRCEA STÂNCEL
CONTINUĂRI ALE UNUI MODERNISM
SUPRIMAT
Circumstanţele sociale şi estetice în care a debutat Valeriu
Bârgău în 1978, la Editura Cartea Românească, în urma unui
concurs, avându-l ca lector şi îndrumător pe scriitorul Mircea
Ciobanu, cel care lansa, după doi ani, pe unii dintre poeţii importanţi
ai Generaţiei ’80, i-au fost cu totul favorabile. A fost editat de către
cea mai importantă casă de editură din ţară. Desigur, la acea dată
postmodernismul nu era destul de limpezit în mintea poeţilor, şi nici
în cea a criticilor. Se vorbea de o nouă sensibilitate, şi cam atât. În
mediile culturale de la noi se pregătea, pe de-o parte, o schimbare a
discursului poetic şi cea de paradigmă, pe de alta. Efectul exploziv,
benefic pentru poezie, s-a văzut pe tot parcursul deceniului optzeci.
Nu mai trebuie să spun ce a urmat după 1980, prin tendinţa câtorva
grupuri de putere, în genere fixate în centre universitare, de a
impune diverse ierarhii. Din nefericire, Valeriu Bârgău, deşi a
aparţinut biologic optzecismului prin sensibilitatea sa, nu a intrat în
atenţia acestora; el şi-a urmat, însă, programul, în limitele acceptate
atunci cu greu de către critică, ale unui neoexpresionism ce abia se
înfiripa în interiorul generaţiei. Din păcate, această orientare nu fost
văzută, în cadrul generaţiei, ca o alteritate, ci o alteraţie. Temele
predilecte ale lui Bârgău depăşesc zona severă a cotidianului, iar
afectele sale vin deseori din substanţe naţionale preluate, într-un fel
sau altul, de la marii poeţii ai neomodernismului nostru. De fapt,
Valeriu Bârgău se hrăneşte dintr-un imaginar al şaizeciştilor, cel
puţin în primele volume de versuri, aplicînd o nouă sensibilitate
40