Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
în faţa ochilor şi ne-o impunem, şi atunci în versurile care se referă
la plasa din ochiul stîng am simţit o urmă de ironie. Adică,
dumneavoastră aţi conştientizat că sînt anumite lucruri pe care nu
doriţi să le vedeţi, dar în acelaşi timp îl ironizaţi pe cel de alături,
care vrea să vadă acele lucruri.
P.P.: Şi, acum, pot să spun ceea ce am vrut eu să spun? Pot să fiu
criticul poemului? De fapt, conţine un dram de ironie. Lucrurile sînt
atît de simple, în fond şi la urma urmei… Plasa din ochiul stîng – aţi
spus o bunătate – poate o încredere, poate e o plasă care m-a
determinat să am foarte multă încredere în oameni. Poate o încredere
în omul de lîngă mine care a intrat cu un cuţit în mînă, chiar dacă
aveam toată încrederea, pentru că atunci cînd ai încredere într-un om
îi acorzi acel fluture pe umăr, i-l oferi, i-l aşezi acolo pe umăr. Omul
acela avea o altă plasă, „…ehei, ce plasă”, şi pînă la urmă, tot
bunătatea, omul care intră… şi păcat că nu putem să ne lăsăm prinşi
şi ne legănăm.
S.: Dar de ce cuţit? Oare cine are încredere într-un om care are un
cuţit în mînă?
P.P.: Pentru că am 53 de ani, pentru că întotdeauna, întotdeauna
atunci cînd ai încredere că nu va ninge, va ninge.
G.P.: Cred că autorul ar trebui întrebat şi dacă plasa are conotaţii
pozitive sau negative. Aici e jocul.
P.P.: Absolut pozitive, pentru că spun: „Dacă gerul nu s-ar întinde /
ne-am putea clătina pe această plasă / ameţiţi de senzaţii.”, aşa cum
sînt tinerii în experienţele lor erotice, spun mai departe.
S.: Dacă nu mai sînt întrebări, următorul poem pe care am vrea să îl
citiţi este Bucuria celor din jur.
P.P.: Bucuria celor din jur (vol. îngerul politic, p. 73)
BUCURIA CELOR DIN JUR / este scrisă pe feţe, pe mîini, în
ochi. // Binecuvîntat fie cel ce scrie poeme / cu cerneala bucuriei / ca
eu, poetul, / să pot să le rînduiesc apoi / în cărţi. // Acela care are
ochii tineri, / vine la mine şi pleacă. // El este cel căutat, cel care
întîrzie / şi cel care nu lipseşte niciodată / atunci cînd am nevoie de
el. // Bucuria celor din jur / este copilăria mea, / le ascult vorbele
cum rîd fericite / şi le aştept să se aşeze alături de vorbele mele /
poate, / împreună, pot trece mai repede printre sloiurile politice. // E
246