Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

ANTON ILICA
163
Teme la alegere
Lucian Blaga: Filosofia inconştientului
“Fulgul de zăpadă e un strop de apă înflorit”
L. Blaga
Mi-e dificil să evit mirarea determinată de enciclopedismul
exprimărilor textuale blagiene. În lirică, a distilat experienţe afective,
în teatru a aplicat teorii estetice, în textele filosofice glisează
aserţiuni psihologice şi deopotrivă cosmogonice. Textele rămân o
sporită sursă de satisfacţii, primenindu-se prin interes divers şi
neostoit. O respiraţie filosofică asupra inconştientului nu pare nici
nefirească şi nici fără substanţă. Încă, Vasile Băncilă 1 atrăgea atenţia
asupra faptului că “inconştientul este cheia de boltă a întregului său
sistem filosofic”. El anticipează că, sub cupola conceptului, cresc
idei deopotrivă psihologice şi metafizice. (“Simţul de psiholog al
artistului şi observatorului Blaga s-a unit cu intenţia organică a
metafizicianului”). Într-un recent volum, Leonard Gavriliu 2 identifică
dimensiunea psihologică a operei lui Lucian Blaga, focalizată pe
inconştient. Stimularea demersului interpretativ i-a fost stimulată de
năzuinţa lui Blaga privitoare la conceperea unei filosofii a
inconştientului, disciplină pe care o denumeşte Noologia abisală 3 .
1
V. Băncilă, Lucian Blaga, energie românească, Colecţia Ghid Românesc,
Cluj, 1938, pp. 45-49.
2
Leonard Gavriliu, Inconştientul în viziunea lui Lucian Blaga, Editura IRI,
Bucureşti, 1997.
3
Lucian Blaga, Trilogia culturii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1969:
„Noologia abisală se referă la structurile spiritului inconştient (noos, nous),
căci pe lângă un „suflet” inconştient, noi admitem şi existenţa unui „spirit”