Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

279
Documenta
Pentru autor –în lumina experientelor de viata exceptionale-
o alta tema revine ca o obsesie; contapusa eroismului şi jertfei- tema
tradarii. Ion Gavrila nu ezita sa denunte cu o virulenta scriitoriceasca
acuzatoare pe toti cei care, atat de des în istorie au tradat idealurile
proprii sau şi-au vandut camarazii de lupta. Veti gasi şi în acest ultim
volum documente acuzatoare, gasite în arhive care lamuresc atat
perfidia organelor de represiune cat şi slabiciunile de caracter şi
micimea sufleteasca a celor care au contribuit la distrugerea
grupurilor de rezistenta din Muntii Apuseni. Inclusiv ultima sa carte,
romanul inca nepublicat se intituleaza Iuda şi reia aceasi tema a
tradarii.
Din pacate, desi Ion Gavrila a intrat în constiinta nationala ca
luptator şi marturisitor al luptei nationale anticomuniste, în special
datorita interviurior şi emisiunilor de televiziune - în mod deosebit
Memorialul Durerii, editat de catre D-na Lucia Hossu Longin -
statura sa de scriitor nu este inca recunoscuta în raport cu calitatea
literara deosebita a volumelor publicate.
Poetul şi criticul literar Aurel Pantea aprecia în postfata
primului volum al “Brazilor” ca “talentul de evocator, duhul naratiei
şi harul portretizarii inscriu cartea lui Ion Gavrila în Memorialul
suferintei şi demnitatii romanesti din timpul ocupatiei comuniste.
Lectura cartii e cu atat mai pasionanta cu cat povestitorul este dublat
de un intelept. Implicat direct în evenimentele evocate, autorul este
un spirit reflexiv, edificat deplin asupra scopului luptei pe care a
desfasurat-o”
Receptarea deplina a acestei opera exceptionale intampina o
serie de obstacole, care vor trebui depasite, pentru a da o sansa
tuturor sa poata beneficia de emotia unei intalniri cu o istorie
adevarata, nefalsificata şi cu destine dramatice, adesea tragice,
destine care apartin insa pe deplin trecutului nostru apropiat. As
aminti intre aceste obstacole faptul ca autorul nu mai este intre noi cu
prezenta sa cuceritoare şi emotionanta, dar şi faptul ca şi-a scris
cartile la o varsta inaintata, nemaifiind în relatii apropiate cu
generatiile noi ale scriitorilor şi criticilor din Romania. Nici
posibilitatile de editare care i-au stat la indemana nu au fost cele mai
fericite, editurile alese fiind prea putin vizibile pe piata de carte din
Romania.