Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
Astfel Maria Mailat, Tudor Pricop şi fiica mea cea mică,
Bogdana Culcer au obţinut vizele de ieşire şi au plecat prin Otopeni,
cu manuscrisul (dactilograma) romanului Mariei Mailat într-o pungă
de plastic purtată de Tudor. Astfel a fost scos din ţară «S'il est
defendu de pleurer», roman editat în 1988 de Robert Lafont la Paris,
transpus în frâncă de Alain Parruit, talentat traducător şi fluturaş,
pretextul violentei separaţii şi a divorţului fostului cuplu Maria şi
Dan Culcer. Adevărata cauza pare să fi fost convingerea Mariei
Mailat că nu-i mai pot fi util. Nu eram traducător. Ea nu scria încă
direct în franceză. O convieţuire nu ar mai fi fost posibilă, în orice
caz, date fiind imensul efort de adaptarea oportunistă la care se
supusese scriitoarea Maria Mailat, abandonînd limba română,
refuzînd să o mai folosească chiar şi în relaţiile personale şi, mai
ales, declaraţiile ei provocatoare, andosarea unei identităţi fictive,
lepădarea agresivă de identitatea sa, cîtă va fi fost clară pentru
sufletul dînsei.
Opţiunile noastre deveniseră prea divergente. Nu pot judeca cu
destulă detaşare rezultatul literar francez, care e singurul ce ar putea
da preţul şi măsura sacrificiului lepădării de sine. Ştiu că prozele
scurte din volumul de debut erau bune şi ele merită să rămînă în
patrimoniul literaturii din care Maria Mailat a vrut să se smulgă, în
căutarea unei glorii literare pe care doar Panait Istrati, Eugen
Ionescu, Emil Cioran şi Constantin Virgil Gheorghiu au reuşit să o
atingă.
Cornel Nistea: Din 1987 până în decembrie 1989, ai încercat
să intri în legătură cu oameni de cultură români importanţi din
occident? Ce experienţe ai încercat în acest timp?
Dan Culcer: Am avut atunci doua proiecte, din care s-au
realizat doar fragmente. Primul era o carte de interviuri cu sociologi
din Franţa şi Germania. Contactasem epistolar vreo 50, fiind eu
membru din 1985 al Association internationale des sociologues de
langue française (A.I.S.L.F), grupare profesională prin care
întreţineam contacte în direcţia cercetărilor mele de sociologia
literaturii şi sociologia imaginarului, cu privre specială asupra
utopiei. Voisem să încurajez astfel dezvoltarea unor direcţii de
cercetare deviante în raport cu temele impuse de tematica obligatorie
de partid şi de stat. O parte din chestionarele formulate de mine a fost
84