Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

77
Voci din Exil
scrisori şi de contacte cu persoanele care, atunci, puteau să aibă un
cuvînt de spus în realizarea acestui proeict. În bună parte aceste
arhive se află la Institutul pentru memoria exilului românesc
(INMER) din Bucureşti, alte documente sunt depuse la Institutul
Sextil Puşcariu de lingivistică şi istorie literară din Cluj. E vorba de
actele din arhiva personală. În mod normal, dacă legea a fost
respectată de administratorii succesivi ai redacţiei şi de instituţiile de
care depindeam, adică Comitetul central al PCR, Comitetul judeţean
PCR, Comitetul de cultură şi educaţie socialistă al judeţului Mureş,
Direcţia Generală a Presei şi tipăriturilor (la nivel central şi
judeţean), Uniune Scriitorilor din R. S. R. - cu toate modificările de
statute, denumire, subordonare - istoria acestei reviste va putea fi
scrisă.
Vreau să subliniez, chestiune metodologică esenţială, că
studierea coerentă şi inteligentă a presei nu s-a realizat pîna acum în
România. Este evident că laud eforturile unor bibliografi şi
monografi, fără de care nimic nu s-ar putea porni. Dar înţelegerea
vremii şi a oglinzii vremii - care este presa- se face nu doar în
diacronie ci şi în sincronie. Presa trebuie studiată orizontal, la nivele
specifice şi comparabile. Altfel se creează falsuri de genul celor pe
care a încercat să le impună, fără succes, istoriografia slugoilor
comunismului. Foi adesea nici măcar periodice, de circulaţie
confidenţială sau secretă, cu una sau două numere, dispărute sau
interzise, citite în cercuri intime, au fost transformate în purtătoare
ale unor mesaje creatoare de istorie.
Pe de altă parte, unii cercetători au crezut că simpla citare a
editorialelor este suficientă pentru a descrie orientarea unei
publicaţii, programul ei. Ori mi se pare evident că programul unei
reviste se defineşte în timp, că temele şi subiectele puse în faţă nu
sunt, mai ales în condiţiile cenzurii, cele care definesc publicaţia, că
rolul ei se vede doar dacă comparăm o linie editoriala cu altele, din
acelaşi moment istoric. Rolul Vetrei în presa română poate fi judecat
în comparaţie cu revistele lunare de cultură dintre 1971 şi 1989. Aici
se va vedea -tulbure dar continuu- ce voiam, ce puteam şi în ce mod
ne diferenţiam de rest. Ecologia, literatura sf, istoriografia,
recuperarea filosofiei româneşti, cultivarea programatică a prozei
scurte, a satirei, a dramaturgiei novatoare, a reportajului non-festiv,