Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
IOAN POPA
Retrospectivă subiectivă asupra
folclorului secăşean (2)
Cât de greu se apărea, aşadar, pe piaţă cu o carte ori cu vreun
studiu sau alt produs spiritual la anii de atunci! „Vigilentibus non
dormientibus iura sucurunt” ar fi zis latinul la vremea lui, numai că
adevărul din înţeleptul dicton căpătase conotaţii opuse, potrivnice,
pentru cei puşi să vegheze ca pe masa împăratului să apară doar
bucate pe plac, după gustul şi pofta atât de sarbede şi, vai, atât de
alterate!
Gemeau sertarele de proiecte, de valori demne de a fi date la
lumină, dar…
Strângeam material întruna pentru o lucrare mai amplă, privitoare
la folclorul secăşean. Din start unele capitole ale viitorului studiu
trebuiau eliminate căci instituţii precum biserica, cu evoluţia ei pe
scara istoriei ori contribuţia sa la menţinerea unităţii de neam şi
limbă, nu era îngăduit să se dea marelui public. A zăbovi asupra
unor idei „mistice, retrograde”, ce ţin de domeniul mitului ori al
magiei era cu neputinţă. Şi asta, în ciuda faptului că asemenea
credinţe, practici şi manifestări, întâlnite la tot pasul, împresura cu
adevărat firea omului din popor. Câte studii n-au fost închinate
gândirii magice, ca acum ea să devină un subiect tabu! Mult mai
târziu, când în fruntea secţiei de propagandă a comitetului judeţean
de partid ajunsese un om mai luminat (Ioan Moceanu), cu vederi şi
222