Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
G.P.: Am o întrebare. Aici apare, în vers, „am fost lumină”. A doua
oară este „a fost lumină”? sau „am fost lumină”? E o greşeală?
P.P.: A fost. Am fost şi a fost. Nu e greşeală. M-am integrat în acea
lumină.
S.: În cea de-a doua strofă pare că apar două valenţe ale cuvîntului
şi implicit ale poemului. Pe de o parte, cuvîntul mă scrie, mă
defineşte ca poet, ca om, şi pe de cealaltă parte mă strînge, mă
anihilează, mă elimină.
P.P.: Dar acesta este un joc al poeziei. Acesta este poemul. Poemul
mă scrie, poemul mă şterge, poemul face ce vrea. Adică, mai precis,
sînt ceea ce vrea poemul să fiu. Sunt la discreţia lui. E o senzaţie care
– poate unii dintre voi scrieţi – este chiar o senzaţie pe care o simte
poetul. Că poemul se joacă cu el, îl ridică, îl supune... dar mă repet în
zadar.
S.: Aţi revenit asupra acestui text?
P.P.: Nu, nu cred.
S.: Pare – apropo de ceea ce spuneaţi, de relaţia stăpîn-slugă – pare
că, într-adevăr, este foarte bine exprimată aici această relaţie, de
aceea vroiam să ştiu.
P.P.: Nu, nu cred că am revenit. Se simte unde am revenit. Poate voi
citi şi vă voi spune.
S.: În cadrul fiecărui poem este vorba de un fel de transă şi la
sfîrşitul fiecăruia de o organizare?
P.P.: Nu neapărat.
S.: Am observat un anumit mecanism în scrierea poemelor. Cuvintele
cu care se încheie un poem sunt titlul poemului următor. Este un
mecanism permanent în poezia dumneavoastră?
P.P.: Aproape în toate cărţile mele este un flux. Asta pentru că, în
general, am o carte scrisă într-o perioadă foarte bine definită. E ca un
poem, ca un jurnal liric pe care îl ţii în fiecare zi, îl scrii în fiecare zi
şi atunci trăirea se duce pînă la capăt. Cel puţin cele mai recente cărţi
ale mele sînt scrise în această formă de jurnal liric.
S.: E interesant, mai ales dacă ne aducem aminte ce ne spunea
prozatoarea Rodica Braga despre modul în care scrie dumneaei
proză. Spunea că în cazul prozei trebuie să îţi laşi fraza, ideea
neterminată. Ar fi, deci, poeme scrise într-o manieră specifică
prozei.
242