Aprilie-mai-iunie 2007 - Revista DISCOBOLUL

DISCOBOLUL
din Krankenzimmer 6 , spre tot ce mişca, spre tot ce mi se năzărea – în
fiecare tăcere – în fiecare zgomot – pe furiş – pe neaşteptate –
autoafirmându-mă – reîntrupându-mă…
Cu ochii n-am văzut-o pe Nadia niciodată.
În vis – da. Mereu acelaşi vis: ajung la ea, când tocmai
plecase, mă duc după ea – ea pleacă mai departe, o strig – se întoarce
zâmbind, dar merge înainte, vreau s-o ajung din urmă – nu pot.
Dar semne – au fost. În timpul plimbării, mirosul din florărie,
reînviind dintr-o dată bătaia cu flori, şi pe ea – ca o floare. Un nor, ca
rumeneala obrajilor ei. Ca meandra obrazului ei. Chiar şi diluată,
cafeaua de orz, înainte să torni laptele în ea – ca auriul ochilor ei.
Semne – au fost. Iubirea le descoperă întotdeauna. Totul era un
semn.
S-ar putea ca din povestirea mea să nu se vadă principalul:
dorul meu. Voi spune atunci că iubirea aceasta era – dor. Un dor
mortal. Un dor de moarte – pentru o întâlnire. Un insuportabil
copilăresc „imediat!”. Şi de vreme ce aici nu-i posibil – atunci, nu
aici. De vreme ce în viaţă nu se poate – atunci altfel. „Să mor, ca s-o
văd pe Nadia” – aşa se chema lucrul acesta, mai vârtos decât doi ori
doi, puternic precum „Tatăl nostru”, aşa aş fi răspuns eu în somn la
întrebarea: ce-mi doresc eu cel mai mult? Şi mai departe? Mai
departe – nimic – totul. S-o văd, s-o privesc. Să mă tot uit la ea. Şi,
straniu: eu, cea atât de neîndurătoare în propria-mi autoapreciere, atât
de ruşinată în faţa frumuseţii ei (şi a lui Serioja – şi a oricui) de
nefrumuseţea mea, nu mi-am pus nici o clipă întrebarea: „Dar dacă
Nadia, atât de frumoasă, văzându-mă pe mine, atât de nefrumoasă şi,
în plus, şi mică – n-o să mă vrea?” De parcă încă de pe atunci aş fi
ştiut versurile lui Goethe:
O, lässt mich scheinen, bis ich werde 7
şi că werde, mă voi realiza eu, după chipul sufletului meu,
adică voi fi precum Nadia, şi chiar dacă nu, chiar dacă vechea
găoace… –
Und diese himmlischen Gestalten
Sie fragen nicht nach Mann und Weib 8 –
6 Infirmeria (în germană în original).
7 Citat din cântecul lui Mignon din romanul lui Goethe Anii de ucenicie ai lui Wilhelm Meister:
„Lăsaţi-mă să par, până voi deveni” (în germană în original).
140